Fire de tăcere

Între noi doi
tăcerea ţese poveşti de dragoste,
nespuse, minunate cuvinte.

Între noi doi
tăcerea se prelinge sfânt,
rugăciune mută înălţând spre ceruri.

Între noi doi,
tăcerea dilată secundele iubirii,
le împleteşte cu florile paradisului.

Între noi doi,
tăcerea suspendă distanţa,
contractă spaţiul, apropie buzele.

Între noi doi,
tăcerea cântă cu acorduri de vioară,
pe diafanul contur al inimilor îndrăgostite.

Între noi doi,
tăcerea respiră lent, profund,
abur albastru picurând pe suflet.

Între noi doi
firele tăcerii vibrează aurii,
într-un cocon de lumină îmbrăcându-ne tainic.