Vorbeam cu un barbat, un cautator infocat de spiritualitate, care-mi marturisea ca i se pare "suspect" ca scriu despre iubire si ca e "reticent" in a intra in acest taram al poeziei iubirii-eventual ar pasi intr-un taram al "dragostei de poezie"; si atunci am realizat ca fuga aceasta de iubire, pe care multi dintre noi o avem inca, e ca o zbatere, ca o decantare intre frumos si urat (numite generic asa...ma refer la orice aspect polar din noi); de ce ne e frica de iubire? Oare pentru ca asa cum spunea Kalil Gibran atat de frumos "Iubirea ne treiera pentru a ne scutura de pleava", ne e frica sa nu suferim, sa nu fim dezamagiti? Sau poate doar nu credem in existenta iubirii in aceasta lume, printre oameni, in oameni.....
Indiferent care sunt motivele "bine intemeiate" pe care le avem ca sa nu vedem ca iubirea chiar exista, sa nu credem in realitatea iubirii in viata noastra, in lumea noastra, in noi, indiferent ca noi credem sau nu in iubire, ea exista....si atunci cand vom putea si noi s-o vedem si sa ne lasam impregnati pana in cele mai adanci cute ale sufletului nostru, abia atunci vom realiza ca am fost orbi si ca am ratacit in intuneric.....pana atunci orice cuvinte, ale oricui, oricat de frumos ne-ar suna in urechi, daca nu gasesc ecou in inima noastra nu ne vor spune mare lucru; iubirea trebuie simtita de fiecare in sufletului lui, in felul lui propriu........poate nu romantic, poate nu poetic, poate ca o stare de impacare, de multumire, de gasire a unor raspunsuri foarte cautate, de lumina, de intelegere....Noi suntem farame de iubire!
Zbaterea iubirii
Cred ca oamenii dorm pentru a uita
zbaterea luminii din ei.
si sa le redai luminii
Zbaterea iubirii
Cred ca oamenii dorm pentru a uita
zbaterea luminii din ei.
E dureroasa aceasta aducere la iveala
a luminii dinlauntru,
aceasta nastere a zborului
cu care te-ai nascut.
E dureros sa-ti simti aripile sufletului
grele, de intuneric, de lanturi.....
E asa de greu sa le speli
si sa le redai luminii careia i-au apartinut dintotdeauna.
E greu si totusi nespus de bine
e cand reusesti!
Cat de frumos e , Doamne,
sa simti plutirea alba si lina
a iubirii din suflet!
POATE NU ESTE CHIAR LA INDEMINA SA FII SI SA CREZI IN IUBIRE PE LUMEA ASTA ! ...DAR MERITA !
RăspundețiȘtergereSA NU UITAM CA DUMNEZEU ESTE IUBIRE !
STIU CA SUNTEM PE PLANETA PAMINT SI NU PE HIRANIA LOKA SI CA DESI ESTE PLANETA ALBASTRA (PLANETA IUBIRII )NU POT SPUNE CA FIINTELE DE AICI EXCELEAZA IN A MANIFESTA ACEASTA VIRTUTE !
SA FIE OARE ACEST SFIRSIT DE KALI IUGA ( EPOCA DECADERII SPIRITUALE ) UNDE NONVALORILE SUNT RIDICATE IN SLAVI SI UNDE IUBIREA DIVINA ESTE INLOCUITA CU IUBIREA DE SINE !
E GREU SA FII IUBIRE PE PLANETA ASTA....SA NU UITAM CE A PRIMIT IN SCHIMB FIUL LUI DUMNEZEU, (INCARNAREA IUBIRII UNIVERSALE), SI ASTA DOAR PENTRU CA A VRUT SA-I INVETE PE OAMENI SA IUBEASCA CU ADEVARAT !
DAR TOTUSI IUBIREA RAMINE SINGURUL MOTIV PENTRU CARE MERITA SA TRAIESTI SAU SA MORI ! SI NU UITAM...CA O VIATA FARA IUBIRE ESTE O VIATA TRAITA IN ZADAR !
IUBIREA EXISTA ! DOAR CA UNEORI SE DEGHIZEAZA ATIT DE BINE INCIT NU SE VEDE LA PRIMA VEDERE . E CA UN JOC DE VA-TI ASCUNSELE ! DAR DACA O CAUTATI BINE O VE-TI GASI ! ATIT IN VOI, CIT SI IN TOT CE VA-NCONJOARA ! SI ATUNCI,ABIA ATUNCI, VE-TI FI UNA CU DUMNEZEU ! PENTRU CA ....DUMNEZEU ESTE UBIRE !
am sa postez raspunsul in versuri pe care mi l-a trimis pe mesenger cel caruia i-am dedicat aceste randuri:
RăspundețiȘtergere" te-ai trezit si ai deschis ferestrele sufletului tau:
acum adie un curent prin mine ce-i da bucurie inimii:
miine el se va muta in rinichi, in plamini si alte stari va naste;
nu vreau sa uit ca e doar energia ce face organele sa vibreze.
Azi iti multumeste inima
miine poate, plaminii nu vor fi in stare sa iti zica buna ziua."
Multumesc!