Lumina

De sus, 

lumina coboară

pe chipul tău frumos, 

de zeu.

De jos,

lumina urcă în palmele tale de foc.

De pretutindeni

lumina te învăluie

ardenta și blândă,

profundă și sfioasa.

Sărutări cu lumina 

așterni pe buzele mele deschise. 

Adânc pătrunde lumina ta în mine! 

Lumina ce vine de la tine, 

prin tine,

in lumina de stele ma desface.

Lumină din lumină !

---

Pe varfuri!

Ma ridic pe varful degetelor de la picioare
sa-ti ating cu palme infiorate
frumusetea de barbat iubit.
Pasi tacuti,
in varful degetelor,
astern in drumul tau rugaciuni,
prin luminisuri si prin pesteri.

Presar cuvinte de dragoste pe varful limbii
sa-ti parfumeze aerul dinprejur
cu aroma mea de femeie iubita.
Gustul iubirii,
pe varful limbii,
promite delicioase clipe
prin asternuturi inflorate.

Pe varfuri se intrepatrund
varfuri rotunde si calde!

Liniste

E atat de liniste
in aer..
Simt ca pot auzi
cum razele de soare ating
fereastra
dincolo de care lumea tace.

E liniste multa
in aer..
Aud clipitul genelor tale ,
sunetul umezirii buzelor,
inspirul,
expirul.

Vad linistea apusului,
a ciresului inflorit,
a verdelui salciei.

E atat de liniste
in mine..
Aud cum aripile de Ingeri
ating
fereastra inimii,
in liniste!

Sensibilitate!

Am cuprins între pleoape,

cu grijă să nu le amestec culorile,

soarele ce apunea roșiatic, 

stolul negru de păsări ce se lăsau purtate de curenții aerului,

violetul pufos și tăcut al norilor,

crengile încă neinverzite ale copacilor fosnitori.

Am închis ochii

să păstrez în adâncul privirii mele

cântecul Frumuseții Dumnezeiesti!

Ecoul Ei a inflorit lacrimi

pe chipul meu de femeie,

a umplut cu sensibilitate

spațiul inimii mele, 

a presărat surâsuri

peste Sarbatoarea feminina a zilei. 

Astfel ea a devenit o clipă binecuvântată!

Rochiile Padurii!

Ai vrea sa te imbraci cu rochiile mele,
sa vezi cum iti vin?
M-a intrebat Padurea sclipind aramie
cu soarele facandu-mi cu ochiul,
din varful unui stejar.

Si asa a inceput parada modei:
fireste,
cu rochiile Primaverii-
pline de freamatul unei noi vieti-
in toate nuantele de verde ce exista-
de la verdele timid al mugurilor
la verdele cel mai indelungat al brazilor.
Au urmat rochiile Verii-
inflorate,
parfumate,
colorate,
sclipitoare de veselia razelor de soare ce imbraca totul in auriu.
Rochiile Toamnei m-au cucerit complet-
bogate,
pline de rod,
fosnitoare,
mangaiate cu liniste de ploi, pe indelete.
Rochiile Iernii mi-au asezat tihna pe suflet-
albe,
pufoase,
cu mantii de frunze ruginii acoperite de zapada,
cu petele verzi ale brazilor impodobiti cu fulgi.

Toate imi plac!
Si-mi vin atat de bine!
Nu pot alege doar una...
Acum intelegi de ce le port pe fiecare, pe rand,
in dansul cosmic al anotimpurilor?
M-a intrebat Padurea zambind in vantul toamnei.
Da, sa fi asortata!
I-am raspuns fericita,
razand cu soarele in priviri.