Inimă încăpătoare!

Încet şi tăcut
s-a deschis ferestra inimii mele.
Nici un scârţâit de balamale neunse,
nici un ţipăt de teamă
n-au spart liniştea nopţii;
doar un fâlfâit de aripi de Înger
s-a auzit discret.
Au zburat prin deschizătura ferestrei
în nemărginirea spaţiului
umbrele fricii,
dârele neîncrederii
şi aburului gri al îndoielii.
Au intrat prin graţie dumnezeiască
din infinitul înconjurător,
zâmbitoare,
bunătatea cea caldă,
blânda înţelegere
şi umilinţa cea fără de cusur.
Toate simfoniile iubirii au răsunat
deodată
în larga tăcere a inimii.
Fericirea a cuprins chipul
şi ochii
şi buzele;
Fericirea s-a aşezat în inima mea,
stăpână.

O, inimă încăpătoare, iubeşte!

Joc albastru

Te joci cu mine!
Te ascunzi după frunzele mângâiate de vânt,
după foşnetul crengilor,
în adâncimea urmelor de paşi,
în culorile diafane ale florilor.

Te joci cu mine!
Mă alinţi tandru cu raze de soare,
mă săruţi cu pasiunea buzelor coapte,
mă încânţi cu parfumul strugurilor
şi al pepenilor galbeni,
mă îmbraci în albastru de peruzea.

Te joci cu mine!
Eşti dulceaţa,
căldura,
aroma,
iubirea
şi o mulţime de nuanţe mirifice
ce se împletesc misterios în inima mea
atunci când simt că te iubesc!

Uneori uit de tine,
deseori îţi zăresc lumina printre gene,
alteori,
în mijlocul celui mai frenetic joc,
ştiu clar că mă iubeşti!

Ador jocul tău printre aştri!

Un pic de cer!

Deasupra patului mă priveşte albastru
cerul
şi-mi zâmbeşte noaptea cu strălucire de stele!
Ziua tac,
privesc dansul uluitor de rapid al norilor,
râd,
privesc zborul înalt al rândunelelor,
gem,
privesc printre gene chipul drag al iubitului meu
profilat pe cer.
Deasupra patului un pic de cer
mă atrage misterios la el,
dincolo de norii schimbători,
de zbaterea emoţiilor,
de sunetele dragostei,
de jocul fremătător al vieţii.

În liniştea nesfârşită a iubirii
ne cresc aripi de lumină!

Lună rotundă

A răsărit deja luna-
plină, rotundă, albă,
dornică de întâlnirea cu soarele-
arzător, auriu, fierbinte.

Cerul e tainicul iatac
al celor doi veşnic îndrăgostiţi,
înalt, albastru, misterios.
Cerul e martorul tăcut al poveştilor
fără număr
depănate de la începuturi
între soare şi lună,
între bărbat şi femeie,
între conştiinţă şi suflet.

Luna rotundă se întinde ca o femeie voluptoasă
pe cerul senin
spre a cuprinde în magia ei
Soarele,
aflat la apogeul pasiunii.
Imnuri de iubire şi slavă
cântă văzduhul
şi inimile vibrează la unison.
Inimi de femei,
inimi de bărbaţi,
inimi iubitoare!

Translaţie

Dragi fiinţe deosebite, care păşiţi pline de sensibilitate în tărâmul meu de poezie a iubirii, vă mărturisesc că mi-era tare dor să mai scriu pe aici, dar viaţa de zi cu zi m-a prins şi m-a cam învârtit. Zilele acestea am primit de la voi feedback-uri foarte frumoase referitoare la poeziile mele, aşa că am reuşit acum să-mi trag sufletul şi să mă las din nou purtată de magia iubirii în lumea ei specifică.
Vouă, tuturor celor în care vibrează cuvintele iubirii, vă dedic această poezie:

Translaţie

Aerul proaspăt şi răcoros
al acelei lumi,
care mă soarbe în pântecul ei protector
îmi aduce bucuria trezirii la viaţă,
în inimă!
Surâsul se deschide luminos
pe chipul meu,
bucuria palpită în venele mele,
freamătă muzica în mine.
Am intrat!
Iubirea e la ea acasă aici,
oriunde întorc privirea o văd.
Spaţiul creşte tot mai mult,
devine rotund,
iar timpul se face tot mai mic,
o clipită.
Mă simt aşa de iubită
şi iubesc aşa de mult.
O iubire de înger,
o iubire de sfânt!
Sunt acasă la mine,
în inima mea,
în tainicul spaţiu al fiinţei mele
şi fericirea nemăsurată e ceva firesc!

Să nu uit:
suntem uniţi, toţi,  cu fire de iubire!