Puf de înger

Un înger ce privea curios prin fereastra inimii mele
şi-a lăsat ca amintire un puf din aripa sa stângă
pe ochiul fără gene al pervazului meu,
printre picuri de ploaie şi fire de praf.
Vântul aspru gonind sărat dinspre mare
văzând albeaţa neîntinată a luminii ce străbătea puful
a tăcut ruşinat ducând cu el tot praful tristeţilor fără rost
şi toate lacrimile ploii regretelor.
Chipurile sfinţilor strânşi în icoane au răsuflat uşurate,
îngerul a zâmbit încântat din aripile imaculate,
puful s-a aşezat iubitor în palma mea deschisă,
gratiile întunecate ce-mi ascundeau inima
s-au dizolvat în stelele începutului de iarnă,
candelabrul iubirii luminează surâsul interior,
străluceşte de bucurie puful de înger.

Lumini şi umbre

Fericirea aduce fărâme de lumină paradisiacă
în strălucirea intensă a irisului,
în dansul extatic al pleoapelor,
în simfonia armonioasă a ticăitului inimii.

Suferinţa atinge cu lacrimi sângerii
ochii inroşiţi de întunericul infernului,
schimonoseşte chipul cu urmele nefericirii,
dizarmonios răvăşeşte sentimentele.

Uneori suferinţa decantează umbrele,
curăţă inima de falsuri, de neînţelegeri,
lumina iubirii arde apoi mult mai aprins,
mai curat, multicolor, liniştit.

Din mii de cioburi te recompui zâmbind
tristeţea s-a furişat înapoi acoperită cu smoală,
gustul amar al umbrei se simte încă pe limbă.
Dulceaţa vieţii îmbibată de iubire ţi se întinde pe degete!

Magie

Sclipesc petalele florilor
aşternute suav pe degetele fine,
tremură emoţionate de moliciunea atingerii,
de vibraţia luminii ce-ţi alcătuieşte trupul.

Se înfioară a plăcere intensă
mătasea pielii feminine,
frigul a rămas dincolo de respiraţia noastră
dezgolind copacii şi îngheţând stelele.

Intrăm râzând în taina clipei
dilatate sunt secundele,
timpul subiectiv s-a oprit mut de uimire,
cântecul iubirii stăpâneşte regatul magic,
dirijorul e încântat de simfonia celestă,
palmele se ating în aplauze nesfârşite.
Ne iubim, iubim!

Las...

Las gândurile bune să te-nconjoare
vesele,
las sunetele vocii să zboare pe fire
invizibile
şi să-ţi mângâie cu aromă de mare
auzul însetat.

Las mâinile să devină aripi albe, lungi,
catifelate
şi să-ţi atingă cu puf de îngeri
rotunjimea inimii.

Las surâsul să se transforme în zâmbet
larg
şi să-ţi învăluie trupul îmbrăcat în depărtare
cu bucuria iubirii.

Las tot ce mă ţine la distanţă
şi mă avânt în înaltul sufletului,
plină de dor!

Printre stele

Paşi timizi printre stele,
pe stele,
fără riscul de a-ţi tăia catifeaua tălpilor
în ascuţişul lor,
galbenă îşi  întind lumina
sub picioare.

Fruntea se răcoreşte printre stele,
se sprijină încet de marginile lor cristaline,
pletele strălucesc cu stele agăţate în păr,
se topesc stele pe buzele arzătoare,
alb-sclipitoare se răsfrânge lumina lor
pe creştetul capului.

Clipitul scutură praful de stele
de pe gene,
a parfum violet
-Clar de stele -
miroase pielea încântată.

În casa stelelor zâmbeşte tăcerea iubirii!