Pasărea

Simt aripile păsării cum se deschid,
cum ating spaţiul din ce în ce mai larg al inimii
într-o îmbrăţişare tainică.

Aud cu subtila ureche a sufletului
cântecul magic al păsării ce şi-a găsit vocea
într-o înaltă căutare a solfegiului divin.

Iubesc freamătul aripilor de lumină
şi trilul ce tace ascuţit al păsării ce se trezeşte în mine,
slavă aducând în rugă Creatorului.

Muzica vântului

Un zâmbet discret de lună răsărise pe cer,
soarele abia apusese înroşind norii violeţi;
după fierbinţeala zilei vântul începu să susure,
cântându-mi la urechi lente ritmuri,
şoapte de dragoste din munţi îndepărtaţi,
şuşoteli de stele abia ivite pe mantia albastră,
chicoteli de frunze legănate în aer.

Pielea încălzită de arşiţa zilei se răcori
alintată cu atingeri de braţe de vânt,
înfiorându-se de plăcerea tainică.

Strânsoarea părului ce ar fi udat spatele
s-a desfăcut lent, cu delicateţe de degete,
pletele libere au curs dansând în muzica vântului.

Zglobiu se strecură vântul printre falduri,
fusta se văluri emoţionată,
picioarele fine se lăsară şi ele mângâiate.

Simfonia vântului îmbrăţişă în răcoare de seară
stelele, luna, copacii, iarba arsă de soare,
pielea încinsă a trupului meu,
părul sărat de apa cea caldă a mării,
spirală de note muzicale înalte
ce armonizează nicovala şi scăriţa,
încântând misterios sufletul.

Cerul gurii

De savuroasă ambrozie e scăldat
cerul parfumat al gurii tale dulci,
miere aurie se prelinge printre albul dinţilor
pe limba catifelată, alunecoasă, moale.

Înalt şi plin de chemări paradisiace
e cerul plin de aromă de stele al gurii tale,
luminos, răcoros şi umed la atingere
îmi desfată simţurile trezite de iubire.

Respir albastrul cerului gurii tale frumoase,
prospeţime de aer pur, rafinat mă îmbăiază,
gust de viaţă îndrăgostită înfloreşte pe limba mea
şi simfonii de magie mă îmbracă în fericire.

Ador cerul gurii inimii tale!

Flori de dor!

Florile dorului meu plutesc spre tine,
se învârt emoţionate prin spaţiul dintre noi,
îşi presară parfumul petalelor înroşite pe drum,
transformând depărtarea în atingere înfiorată.

Dansează florile mele impregnate de dor
printre clipe dulci, bogate de intimitate,
părul ud este aruncat cascadă pe spatele fierbinte,
surâsul semnalează colorat îndrăgostirea.

Spre tine aleargă în zbor dorul de florile sufletului,
rostogolite prin aerul îmbălsămat cu iubire,
uimite de viteza cu care străbat distanţa kilometrilor,
numărând rapid miile de secunde ce stau între noi.

Eleganţă

Admir eleganţa cu care păşeşti prin mulţime,
ca un abur concentrat, rafinat în albastru,
admir eleganţa cu care zâmbeşti
îmbrăcând totul în căldura iubirii tale bogate,
admir eleganţa cu care ordonezi cuvintele
şi elocvenţa expunerii ideilor clare.

Admir eleganţa trupului tău înalt, frumos,
ce atrage magnetic săruturile pline de adoraţie,
admir eleganţa veşmintelor tale mătăsoase,
ce aduc parfumul poveştilor cu regi înţelepţi,
admir eleganţa privirii tale focalizate spre vârfuri,
spre piscuri scăldate în magică lumină aurie.

Cel mai mult admir eleganţa inimii tale,
ce-mi înfioară cu atingeri catifelate fiinţa de femeie.