Mi se ingramadesc cuvinte, zeci, sute, mii;
parca nici nu stiam atatea cuvinte;
se imbulzesc la marginea buzei,
la varful penitei, la granita dintre degete si tastatura;
fiecare vrea sa iasa el primul,
sa-mi dezvaluie lumea lui proprie,
sa ma acapareze in universul lui.
Ma straduiesc fara succes sa le ordonez;
ele ma atrag in vartejul lor ametitor, magic.
Sunt ca un vulcan din care izbucnesc cuvinte,
lava incandescenta tinuta pana acum sub capac;
Ah, a tasnit vijelios si provocator: "tango"-
si a atras ca un magnet in jurul lui asemanatoare cuvinte:
senzualitate rafinata, spontaneitate si libertate a miscarilor,
femeia e asa de femeie si barbatul atat de barbat,
atractie, polaritate,
o intreaga lume de senzatii, de emotii, de stari coplesitoare
acaparandu-ma, uimindu-ma, fascinandu-ma!
Cu ochii scanteind de pasiunea dansului
vad un alt cuvant ce ma prinde in lumea lui: "poezie";
un alt univers fascinant, fecund si vast,
de o profunzime naucitoare
se desfasoara in fata mea, in mine, absorbindu-ma;
versuri intregi albe sau cu rima, versuri de iubire,
iradiind de frumusete,
se insiruie jucause, tumultoase, fascinante
facandu-ma sa ma las plutind in ritmul lor.
Cu inima vibrand de fumusetea acestui alt taram
ma simt atrasa intr-un nou vartej si ma invart,
ma invart, ma invart ametitor: "astrologie"-
ce cuvant mirosind a praf de stele, de planete,
de conjucturi si opozitii;
mintea devine fascinata de logica aspectelor,
de fluiditatea informatiilor, de atata precizie;
dansez nebuneste cu planetele in cuadratura
dupa o muzica a sferelor numai de ele stiuta.
Cu mintea dizolvata printre maretia stelelor
ma trezesc aruncata de cuvinte grabite
intr-un alt spatiu, al cuvantului: "vis",
in care caini multi imi mancau carnea acestui trup
in timp ce eu ii priveam fara sa simt vreo durere
dintr-un alt corp mult mai mare;
in acest nou univers de vise murisem
si totusi traiam nevazuta de oameni.
Tot zbatandu-se sa iasa de pe marginea inimii
pe buzele inrosite de atata alergatura
era cuvantul: "ruga", simplu si ingenuncheat.
Ma aplec asupra lui si ma intreb bulversata in ce lume traiesc,
care dintre aceste spatii si multe altele
care ma captiveaza cu jocul lor uluitor
imi sunt proprii si care sunt reale?
Furtuna de cuvinte ma poarta de la un loc la altul
cu o viteza de nedescris.
Imi impreunez palmele si incep sa ma rog!
Mi-e dor de linistea din ochiul furtunii,
mi-e dor de tine, iubitule!
Te rog, linisteste-mi tu, iubitule, furtuna ,
readu-mi raza de soare in privire,
inaltul cerului in suflet
si zborul...
da-mi zborul!
Inmoaie-mi aripile in lumina
sa pot zbura neintrerupt spre tine!
