În post

Postesc.
Toată viaţa ţin post  de cenuşiu, de mohorât,
de ursuz,
de certuri, de violenţe, de rău.
Postesc definitiv de carnea animalelor omorâte,
de suferinţă, de chinuri, de războaie,
de nepăsare.
Ţin post de invidie, gelozie, lăcomie
şi de alte stări grele, apăsătoare.

Nu postesc de culoarea florilor, de viul vieţii,
de zâmbete,
de simfonii, spectacole şi poezie.
Nu ţin post de îndrăgostire,
de parfumul fericirii dansând spumos în mine,
de săruturile tale,
de care nu mă voi sătura niciodată.
Nu postesc de ciocolată,
de dulceaţa cuvintelor de iubire şoptite printre gene,
de vise, de petale, de aripi,
de zbor.

Postesc şi nu ţin post!

Ciocolată

Degetele pofticioase îî cuprind catifelarea,
pleoapele coboară încet delectându-se;
Ea, ciocolatie,
se întinde dulce între buze şi limbă,
papilele gustative savurează deschise deliciul.

Preschimbată în fluid aromat
ciocolata înveleşte moale
dinţii în cacao cu lapte;
salivează din plin glandele desfătate.
Smalţul dentar priveşte cu teamă spre zahăr,
cristalele albe topite pătrund în toate fisurile,
impresionate sunt prismele rotunjite de plăcere.

Moleculele fericirii trezite de ciocolată
valsează în trup cu viaţa,
respiră cu moartea,
dulce zâmbesc!

În Templul Soarelui

Razele soarelui sclipind în decembrie
mă îmbie aurii
să urc în Palatul de dincolo de nori,
să-mi şterg pe covorul înstelat de la intrare
fruntea de gânduri iernatice.

Păşesc uşoară ca o respiraţie proaspătă,
lin
pe lumina ce-mi străluceşte în privire.
Frumuseţea,
veşminte senine picură delicios pe trup,
dezbrăcându-l de groasele haine,
frigul a rămas lângă gânduri,
la poartă.

În Templul Soarelui
tăcerea ţipă înalt,
doar glasurile îngerilor o despică în simfonii.
Fericirea uimirii mi se citeşte pe chip!

Ruga rugului

O rugă se înalţă vâlvătaie spre cer.
Un rug de mure a îngheţat în iarnă,
alt rug arde cu zgomot de flăcări.
Scânteile rugului, aprinse în rugăciune,
zboară în văzduhul îngheţat,
încălzindu-l.

Un rug ce se roagă vertical este trupul meu,
mă strânge dureros pielea rece,
inima s-a încins roşie de ardoare,
plămânii s-au umplut cu aer sfânt,
gura e plină de cântece devoţionale.
Scânteiază ochii a rugă vibrândă,
a încremenit frigul în jurul palmelor,
deasupra capului ca în icoane,
auriu topit.

Ruga rugului cuprinde cu flăcări de dor
fiecare respiraţie,
curge iubirea clocotind împreună cu sângele
spre inima plină de strigăte îngenunchiate
tainic
în rugăciune.
Profund
aud
cum trosneşte lemnul rugului în văpăile iubirii,
rugă de cenuşă fierbinte tremură sub pleoape,
lumina!

Iubesc
şi mă rog să iubesc!

Început de iarnă

Miroase vântul rece a zăpadă,
munţii au crestele albite de clipa iernii,
copacii goi tremură scârţâitor;
marea îşi agită valurile ca să nu îngheţe
şi strigă sărat de dorul soarelui încălzitor.

Sticlesc ochii a sărbători cu colinde,
stelele se pregătesc să lumineze magii,
tămâia veghează în taină întruparea divină,
se umplu de graţie inimile oamenilor,
coruri de îngeri sfinţesc Pământul.

E frig!
Doar iubirea însufleţeşte inima!