Simplu

Simplu ca albastrul de cer,
simplu ca noianul de stele,
simplu ca dansul înaripat al păsărilor,
simplu ca zborul colorat al fluturilor,
simplu ca deschiderea inocentă a florilor,
ca roua de simplu, ca ploaia,
simplu ca iarba, ca pădurea,
simplu ca respiraţia proaspătă a dimineţii,
ca  fascinaţia luminii de simplu, ca zăpada,
simplu ca plimbarea prin anotimpuri,
simplu ca veselia copiilor,
simplu ca râsul molipsitor al fericirii,
simplu ca orice gest al iubirii,
simplu şi firesc ca orice dar venit de la Dumnezeu,
aşa iubesc acum- simplu!

Identificare

Toamnă sunt
întoarsă în mine însămi
cum frunzele curg spre propriile rădăcini,
hrănindu-le în viitoarea viaţă
cu primăvară.

Îmi miroase pielea arămiu
a struguri şi gutui luminoase,
au plecat gândurile păsărilor călătoare,
e linişte printre norii ce-şi picură lacrimi
în ochii mei.

Toamnă sunt
tăcută în mine însămi
cum tace apusul printre crengi dezgolite,
cum strigă a fericire ivită dintre gemete,
răsăritul.

Sunt toamnă şi mi-e bine!

Gând

Gândul la tine îmi răsare surâsuri pe buze,

strălucesc a stele ochii mei negri,

dispar cutele frunţii mele,

norii, umbrele, ceaţa.

Gândul la tine îmi înroşeşte a emoţie chipul,

vibrează a cântec de harpă trupul meu,

se îmbibă cu fericire

literele, vorbele, mişcările.

Gândul la tine îmi dezvăluie paradisuri în vise,

tresaltă tandru pieptul meu fierbinte,

se deschid spre necuprins

aripile, cuvintele, zâmbetul.

Gândul de iubire ce te-nvăluie tainic

e prelungirea subtilă a dorului inimii mele,

ce te iubeşte în tăcere.

Crezi?

Crezi că ai putea picta
dansul călător al frunzelor
aşa cum desenează vântul, toamna?

Crezi că ai putea cânta
veselia păsărilor la răsărit
aşa cum râd în rouă petalele florilor?

Crezi că ai putea iubi tot mai mult
freamătul fiinţei mele
aşa încât să mă dizolv în extazul iubirii?

Clipa de toamnă

A toamnă strălucesc arămiu
copacii,
frunze foşnind uscat
curg sub tălpi jucăuşe.

A frumuseţe de toamnă blândă
ciripesc păsările,
desenează cerul albastru
zborul lin al stolurilor.

A toamnă caldă murmură vântul
printre boabe de struguri,
verde auriu sau violet
e lumea văzută prin rotundul lor delicios.

A nostalgie miroase clipa de acum,
clipa de toamnă.

Plimbare

Încet,
diafan ca o atingere de înger,
se plimbă pe pielea ta,
mâna mea fină.
Celulele uimite
se întind de atâta plăcere,
surâd apoi
ridicându-şi spre mine
puful auriu al părului.

Palma mea mângâie lent
conturul trupului tău de zeu,
ploaia îşi cântă stropii
la ferestre deschise,
degete lungi ating armonios
clapele pianului.
Ne înălţăm împreună,
printre picături de ploaie
şi sunetele rafinate ale muzicii
ne poartă în tărâmul iubirii.

Palma mea se plimbă zâmbitoare pe tine!