Nu stiu..stiu..

Nu stiu daca te-am respirat
ca o boare calda,
ca un aer albastru,
savuros,
plin de prospetime!

Nu stiu daca te-am sorbit
ca pe o picatura de ploaie,
ca pe o lacrima,
dintr-o cupa aburinda,
zemoasa!

Nu stiu daca m-am trezit
deodata,
cu tine
sub pielea mea
sau te-ai infiltrat incet,
incet
ca o lumina difuza,
ce cuprinde apoi totul meu:
nasul,
gura,
gatul,
pielea,
sangele,
inima!

Stiu doar ca atunci cand pielea ta goala
se atinge de mine,
dornica,
atunci cand buzele tale pline
ma saruta bogat,
frenetic,
atunci cand respiratia ta de flori
imi freamata narile,
chematoare,
atunci stiu clar
ca eu am disparut,
m-am impletit cu tu-ul tau
si impreuna formam
tot-ul lui Dumnezeu!

E asa de simplu!

O lacrima in palma!

In causul palmei mici
s-a prelins tacuta
o lacrima;
s-a strecurat printre genele
clipind a fericire,
a traversat cu repeziciune
catifeaua obrazului
si s-a ascuns,
credea ea- nevazuta,
in palma plina de emotii,
deschisa si blanda,
a femeii.
Barbatul, atent,
centrat in mijlocul dansului,
a atins-o cu degetul ,
a intins-o apoi,
cu iubire,
linie umeda si sarata,
pe buzele ei,
pe buzele lui.
Lacrima a devenit sarut!

Sarutul a fost la inceput o lacrima sarata?


https://www.youtube.com/watch?v=sCCHd_HjRnE

Calarind printre sunete!

Ca Fat Frumos calarea
iubitul ei,
vitejeste,
cu muschi incordati,
cu pielea umeda,
cu ochii mari si negri stralucind misterios,
cu zambetul incantarii intins pe buzele-i subtiri.

Vieti intregi de luptator al luminii,
de erou al binelui,
de cuceritor al Paradisurilor
isi gaseau acum implinirea,
intelegerea,
locul ales
langa pieptul iubitei lui tresaltand de bucurie..

Sunetele gurii ei frumoase
se izbeau de geamurile insorite,
se cuibareau in draperiile de catifea,
ce prefaceau in rosu lumina soarelui,
se catarau pe peretii camerei devenita prea mica,
se asezau cuminti printre trandafirii cearsafurilor
se atingeau de urechile lui , cu infiorare..

Iubitul ei calarea printre sunete,
pe armasarii imblanziti ai pasiunii,
pe caii pur-sange ai erosului pur,
plin de transfigurare si elevat,
iubind-o
ca-n cele mai frumoase povesti de dragoste!

Poezie a Iubirii inimii mele!

Te-am ratacit, Poezie a Iubirii inimii mele,
printre cuvinte uzuale, normale, discursive,
printre obisnuintele vietii de om.

Te-am uitat, Poezie a Iubirii inimii mele,
in tavalugul clipelor de griji, zbateri si munca,
ce nu se opresc niciodata.

Te-am acoperit, Poezie a Iubirii inimii mele,
cu hrana trupului si agitatia mintii,
cu slalomul prin banal si cotidian.

Te-am parasit, Poezie a Iubirii inimii mele,
urmarind sa inving obstacole,
sa invat din greseli repetitive,
sa ma perfectionez ca om efemer.

Tu, Poezie a Iubirii inimii mele,
ai ramas tacuta in mine,
mi-ai privit din interior fuga si fricile,
ai ascultat atenta plansetul meu de femeie.
Apoi,
deodata,
ti-ai inaltat catre cer
gatul alb de lebada
printre ale vietii mele valuri.
Ai sorbit pustiul
si tusea
si stranuturile
si ai picurat pe arsita buzelor mele
nectarul tau
savuros de dulce.
Multumesc ca existi,
Poezie a Iubirii inimii mele!

Siropul de roze

Suntem petale din care
si prin care se prelinge misterios
Siropul de roze.
Fiecare are parfumul, culoarea, catifelarea proprie,
fiecare aluneca,
danseaza,
sopteste,
se dizolva,
se topeste
in felul ei,
in savoarea intregului sirop.

Unele se arunca eroic in cascada dulce,
altele isi inmoaie delicat rotunjimile feminine
in dulceata,
altele isi prelungesc sederea pe margine
pana cand vantul prielnic le va impinge in curgerea divina.

Siropul isi continua drumul de lumina lichida
savuros,
incantator,
atragator,
delicios,
chiar daca noi plutim sau nu in el
El ne hraneste trupul si sufletul,
ne parfumeaza cu paradis privirile.
Este siropul de roze care curge
de pe buzele lui Dumnezeu
si care, dupa ce indulceste toata manifestarea,
se intoarce apoi pe degetele Lui!