Ai vrea sa te imbraci cu rochiile mele,
sa vezi cum iti vin?
M-a intrebat Padurea sclipind aramie
cu soarele facandu-mi cu ochiul,
din varful unui stejar.
Si asa a inceput parada modei:
fireste,
cu rochiile Primaverii-
pline de freamatul unei noi vieti-
in toate nuantele de verde ce exista-
de la verdele timid al mugurilor
la verdele cel mai indelungat al brazilor.
Au urmat rochiile Verii-
inflorate,
parfumate,
colorate,
sclipitoare de veselia razelor de soare ce imbraca totul in auriu.
Rochiile Toamnei m-au cucerit complet-
bogate,
pline de rod,
fosnitoare,
mangaiate cu liniste de ploi, pe indelete.
Rochiile Iernii mi-au asezat tihna pe suflet-
albe,
pufoase,
cu mantii de frunze ruginii acoperite de zapada,
cu petele verzi ale brazilor impodobiti cu fulgi.
Toate imi plac!
Si-mi vin atat de bine!
Nu pot alege doar una...
Acum intelegi de ce le port pe fiecare, pe rand,
in dansul cosmic al anotimpurilor?
M-a intrebat Padurea zambind in vantul toamnei.
Da, sa fi asortata!
I-am raspuns fericita,
razand cu soarele in priviri.
