Poezia Iubirii

Aer de templu

2012-02-07T18:47:00.000+02:00

În templu şoaptele ating cu freamăt
candelabrele,
flăcările lumânărilor murmură misterios
rugăciuni,
lumina curge lin prin vitralii,
a sfinţenie miroase părul femeilor,
dansatoarelor.
Armonia muzicii discret mângâie
coloanele templului,
la gleznele feminine tremură cristalin
clopoţeii,
cu albă magie e parfumat aerul,
statuile se întrevăd zâmbind strălucitor
prin perdeaua de mosc şi tămâie.

Chipuri transfigurate de iubire
tac
pe pereţi,
printre îngeri!
Glasul divin îşi găseşte ecoul în inimi!

Karunesh - Secrets of life

De la cititori

2012-02-03T14:02:00.000+02:00

Astăzi am să postez 2 dintre poeziile pe care mi le-a trimis un cititor al acestui tărâm de poezie; deoarece el a vrut să nu-i postez şi numele am să-i respect această dorinţă. Vă pot spune doar că ieri sau alaltăieri( nu ştiu exact) a fost ziua lui de naştere. La mulţi ani frumoşi, plini de scânteieri de suflet!

El nu a pus un titlu acestor versuri încântătoare, aşa că mi-am permis să fac eu aceasta.Mi-a mai scris că au iz de Simina aceste versuri...aşa simt şi eu...voi ce ziceţi?

Copilul-Zeu

Uneori, cind sunt trist

ma mingii de Tine

Cel mai ades,

mi-e deajuns chipul meu de lut.

Citeodata, privesc in oglinda,

asteptindu-ma sa gasesc... nustiuce

Alteori, ca un Copil-Zeu,

cresc in mine,

cresc in mine regate de furnici

Pentru că

Pentru ca stiu ca ma iubesti

Ochii imi lacrimeaza

Pentru ca stiu ca ma iubesti

Inima nebuna imi zvicneste

Pentru ca stiu ca ma iubesti

Se naste in mine acest vers

Pentru ca simt ca e adevarat

Eu tac.

Atingere

2012-01-29T23:09:00.000+02:00

În urma realizării colajului "Fericirile Femeii", postat la antet, am primit de la cititori mesaje în care eram rugată să postez mai multe poezii proprii recitate chiar de mine.De aceea reiau postarea poeziei "Atingere" pe care o puteţi vedea aici http://poeziaiubirii.blogspot.com/2010/07/atingere.html şi-n acest fel:

Dialog printre fulgi

2012-01-26T19:31:00.000+02:00

Bărbatul o privi cu iubire,
dincolo de căciula
ce-i acoperea genele de femeie
şi-i spuse glumeţ:
"Astăzi nu am mai reuşit să ţin zăpada în ceruri!"

Ea râse zglobiu printre fulgi.

Bărbatul o atinse tandru
dincolo de mănuşile
ce-i protejau mâinile de femeie
şi-i şopti îndrăgostit:
" Vroia să-ţi mângâie frumuseţea cu fiecare fulg!"

Ea se înroşi în albul zăpezii.

Bărbatul îi zâmbi inimii ei romantice
şi-şi proclamă iubirea
cu fiecare fulg depus,
morman moale,
sub tălpi.

Ea dansa feeric printre fulgi.

Cred

2012-01-18T12:09:00.000+02:00

Cred în vise,
în atingeri de îngeri,
în mângâieri de aripi,
în freamătul cald al dragostei.

Cred în poezie,
în înţelepciunea cuvintelor,
în parfumul lor romantic,
în adierea petalelor de suflet.

Cred în Tine,
în miracolul vieţii mele,
în minunea iubirii pe care o respir,
în puterea omului de transformare,
în uimirea nemişcării din mine.

Cred în rugăciune,
în adevărata prietenie,
în împletirea degetelor ,
în tinereţe fără bătrâneţe,
în zboruri către stele.

Cred în paradisurile de pe pământ
şi-n cele din lumile de dincolo,
cred în noi doi,
cred în zâmbetul îndrăgostirii,
cred în fericire!

03 Ronan Hardiman - Celtic Dream

Ziua lui Eminescu

2012-01-15T12:51:00.003+02:00

E Sărbătoarea Poeziei astăzi, căci e Ziua lui Eminescu!!!!!!

E Sărbătoarea frumuseţii sufletului, a inspiraţiei geniale, a iubirii profunde, a patriotismului curat, a curajului de a spune adevărul, a îndrăznelii de a fi onest şi drept într-o lume a minciunii, este ziua în care toate calităţile unui Mare Suflet, ştiute şi neştiute, se dezvăluie tainic celor cu inimile deschise.
Vă doresc tuturor să respiraţi astăzi aerul misterios şi înalt al creaţiilor eminesciene, ce au rămas vii şi atât de pline de prezenţa geniului lui şi după atâţia zeci de ani!

În semn umil de omagiu din partea mea voi posta din nou prima mea poezie scrisă în acest tărâm al poeziei iubirii, acum fix 2 ani, poezie ce-i este dedicată lui Mihai Eminescu

Dor!

Simt că aş vrea să-mi umpli
fiecare clipă a timpului meu,
fiecare părticică a sufletului meu
cu prezenţa ta,
cu privirea şi mângâierea caldă
a inimii tale.
Din ce în ce mai des
mi-e dor de profunzimile
fiinţei tale
cu care vreau să mă simt UNA!

În cazul în care vreţi să vedeţi şi alte postări ale mele legate de acest subiect foarte drag inimii mele vă las aici două linkuri; acesta este linkul către prima mea postare în acest blog: http://poeziaiubirii.blogspot.com/2010/01/iubita-mea.html
şi acesta este linkul către postarea mea de anul trecut legată de Eminescu: http://poeziaiubirii.blogspot.com/2011/01/atinsa-de-eminescu.html

Amprente

2012-01-11T14:00:00.001+02:00

Respir lumina
ce-şi lasă amprenta
în privirile mele,
adulmec parfumul
ce-şi picură savoarea
în palmele mele înmiresmate,
iubesc vocea ta
ce amprentează cu dor
inima mea
îndrăgostită de raiuri.

Sufletul tău şi-a lăsat amprente de zâmbete în viaţa mea!

Kitaro... Mirage

Bogăţie

2012-01-07T18:05:00.001+02:00

Bogat mi-e sufletul de doruri,
de zboruri înalte,
de versuri de dragoste,
de tăceri.

Bogat mi-e chipul de zâmbete,
de urmele surâsurilor,
de lumina fericirilor,
de tăceri.

Bogată sunt în clipe minunate de viaţă,
în culorile iubirii,
în rugăciuni,
în şoapte,
în atingeri,
în petale,
în mierea trandafirilor,
în vise,
în cuvinte,
în tăceri.

Tăcerea dintre cuvinte este bogăţia mea cea mai de preţ!

Început

2012-01-04T01:01:00.001+02:00

Surâde clipa cea nouă,
larg şi cald îşi dezveleşte surprizele,
îşi etalează darurile,
se revelează în faţa inimii mele
surprinse.

Zâmbeşte a fericire
clipa începutului,
răsărit de lumină în privirele mele,
înfiorare discretă a florilor îmbobocite
în suflet.

Un nou început îşi deschide aripile
şi mă ia în zborul lui de iubire!
Du-mă sus,
sus de tot,
în mine
de tot,
începutule!

Fotografia este realizată de Raluca Vlăsceanu, un fotograf deosebit cu care am început o colaborare ce se întrevede a fi foarte rodnică...aştept să-şi facă o semnătură de artist şi apoi voi mai posta şi alte fotografii ce-i poartă amprenta.

Vangelis - La petite fille de la mer

In apa

2011-12-29T11:17:00.001+02:00

Aburi calzi invaluie misterios
chipul meu,
picaturi de ploaie isi leagana rotundul
pe frunze,
danseaza apa de jur imprejurul trupului
in cercuri de placere.

In spatiul aqvatic sunt dilatata feeric!

Degetele mele prelungesc picurii,
pielea e mangaiata fierbinte;
sunt imbracata tainic intr-o rochie uda,
ce se prelinge agale pe corp,
pe talpi,
magie feminina in apa.

Doar atingere

2011-12-28T10:49:00.002+02:00

Ating cu degetele cuvintelor de dragoste
frumusetea fiecarui om ce iubeste,
ating cu zambetul soaptelor de fericire
stelele ce rasar stralucind in priviri,
ating cu voalul magic al literelor
sufletele deschise spre poezia iubirii,
ating cu rosul buzelor, cu deschiderea palmelor,
cu unduirea parului,
ating cu feminitatea trupului meu,
ating cu inima, cu mintea, cu sufletul,
ating cu dorul meu de Dumnezeu!

Sunt doar atingerea ce mangaie delicat sufletul!

06 - Starea de fericire paradisia

Dor de Dumnezeu

2011-12-20T16:11:00.000+02:00

Pământul
s-a cutremurat luminat de fulgere,
apa
a ţâşnit în arteziene spre cerul privirilor,
focul
s-a înfierbântat şi mai aprins,
aerul
a pătruns cu forţă în plămâni,
eterul
a vibrat de înălţimea sunetelor,
trupul întreg s-a acordat la o nouă muzică,
ce urca, urca, urca
pe firul auriu al dorului
spre Dumnezeu.

Palmele ude s-au deschis iubitoare,
liniştea a aşternut zâmbete
pe chipul înălţat în rugăciune!

Ude

2011-12-08T15:39:00.000+02:00

Ude mă ating degetele tale de ploaie
pe frunte,
pe nas,
pe gene, picuri îşi odihnesc oglinda.

Ude îmi mângâie roşul buzelor
degetele tale curgătoare,
ploaie.

Ude de nori,
de atingeri de stele
se preling picăturile de ploaie
în palmele mele.

Plouă în decembrie cu vise!

Îmbrăţişarea toamnei

2011-12-07T11:19:00.000+02:00

Dragi cititori ai poeziei iubirii vă anunţ că a apărut un nou eseu scris de mine în numărul 7 al Revistei Iuventa; aici este linkul unde puteţi să vă desfătaţi citind minunate articole:

http://revistaiuventa.ro/2011/12/revista-iuventa-nr-7-decembrie-2011/

Îmbrăţişarea toamnei

Zilele trecute, într-o după-amiază luminată de un soare blând, mă plimbam prin singurul parc ce a mai rămas în oraşul unde locuiesc. Priveam fascinată spectacolul toamnei: frunze aurii reflectau lumina soarelui, încă pe ramuri, legănate uşor de vânt; frunze arămii mângâiau cu foşnet uscat paşii oamenilor; frunze, frunze dansau plutind romantic în văzduh. Mă absorbea ca într-un vârtej de poveste jocul culorilor toamnei, felul magic în care soarele se strecura printre copaci, cântecul păsărilor îngemănat cu sunetul desprinderii frunzelor de pe crengi. Aveam senzaţia că pătrund într-un alt timp, în care secundele au încremenit şi într-un alt spaţiu de un romantism nepământesc, în care se auzea rafinat ecoul pianului şi al viorilor.

Inima mi s-a înfiorat de uimire când am respirat aerul filtrat prin puful aripilor unui Înger, ce mă îmbrăţişa zâmbind larg. Mintea a tăcut brusc, suspendată şi m-am lăsat cu totul în braţele albe, iubitoare, ale femeii îmbrăcate în Înger, dispărându-mi orice teamă în seninul ochilor ei. Aripile ei de Înger s-au mişcat spre mine, mângâietoare, ca-n cele mai pufoase vise ale mele, în timp ce glasul ei pătrundea în universul dilatat al fiinţei mele: „Este Săptămâna Arhanghelilor şi oferim îmbrăţişări tuturor celor care doresc”. Am zâmbit, surprinsă de extraordinara idee, aripile Îngerului au fluturat emoţionate, în mine cântecul viorilor se auzea şi mai înalt, dansul ameţitor al frunzelor continua în ritmul muzicii interioare. Am vrut să-i mulţumesc pentru darul minunat pe care mi-l făcuse, pentru acea îmbrăţişare plină de aroma raiului, dar până să reuşesc să articulez ceva Îngerul plecase, alăturându-se celorlalţi Îngeri în această acţiune deosebită de a deschide sufletele oamenilor spre lumile angelice.

Mintea mea şi-a revenit din surpriză şi gânduri omeneşti au început din nou să mă traverseze: „Oare cum reacţionează oamenii de pe stradă la îmbrăţişările oferite de femeile Îngeri?”, „Ce minune că există astfel de fiinţe care îşi dăruiesc o parte din timpul lor, din viaţa lor, fără a cere nimic în schimb, pentru a aduce măcar pentru o clipă surâsul paradisului pe chipurile semenilor lor!”, „ Ce oază de lumină în lumea aceasta obişnuită şi ce inspirată am fost să vin acum în parc.”

Simţeam în profunzimile inimii mele că Îngerii mă aduseseră special acolo, atrăgându-mă cu recitalul colorat al toamnei, pentru a putea să-i văd în toată splendoarea lor îmbrăţişând, văzuţi şi nevăzuţi, oamenii- trecători.

Am continuat apoi plimbarea pe aleile parcului cu sufletul plin de magia poveştilor cu îngeri pe care mi le spunea bunica mea în copilărie. Zâmbetele amintirilor îmi luminau mai departe faţa când am auzit copiii strigând încântaţi: „ sunt Îngeri pe străzi!” şi i-am văzut alergând spre ei să fie luaţi în braţe, între aripi. Atunci o nouă amintire mi-a răsărit surâsuri în inimă- felul în care mă privesc când vin prima dată la cabinet copiii de 5-6 ani pentru a le scoate primul dinţişor ce abia se mai ţine în gură- sunt convinşi că eu sunt Zâna Măseluţă şi caută să-mi vadă aripile bine ascunse sub halat; iar eu mă prind în jocul lor de poveste şi ei ies fericiţi cu micul dinte în mână să-l pună noaptea sub pernă.

Sunt fericită că m-a îmbrăţişat toamna în parc împreună cu Îngerii şi că mireasma poveştilor copiilor îmi atinge cald sufletul.

Dr. Simina Renţea- medic

www.poeziaiubirii.blogspot.com

Pe albastru de aripi

2011-12-05T17:56:00.001+02:00

Te ating cu litere calde pe aripi,

albastre-mi devin cuvintele.

Zăpada a uitat să ningă copacii

şi ei îşi leagănă goliciunea în vânt.

Mi-e dor de albul cel mai strălucitor,

de albul mai alb ca zăpada;

mă îmbăiez deocamdată-n albastru,

zbor printre copaci pe aripile cuvintelor,

pe albastru de aripi plutesc!

Exerciţiu de admiraţie

2011-11-20T20:35:00.003+02:00

Îmi plimb delicateţea degetelor prin păr,
unghiile rotunzi ating agale parfumul pielii,
inelele se văd strălucind preţios,
respir încet aerul proaspăt.

Pieptul se mişcă feminin la fiecare inspir,
expirul urmează relaxat ritmul,
buzele se umezesc pe margini, de rouă,
mă privesc în oglindă.

O privire curioasă mă analizează atent,
câte riduri, câte zâmbete,
cât de profund îmi sclipesc ochii,
colorez camera cu fericire.

Mă privesc admirativ în oglindă,

respir încet, cu nări fremătânde, aerul proaspăt,

colorez camera cu fericirea de a fi femeie,

magia mă înveleşte zeieşte.

Inima surâde,

văd o femeie frumoasă!

Franz Liszt - Vis de iubire ( Love Dream No.2 Op.62 )

Curăţenie

2011-11-11T23:48:00.002+02:00

Ard pe dinăuntru de dor de lumină,
mi s-au uscat buzele prin deşert,
mă strâng tălpile de mersul cel gol,
ochii mă ustură de atâta ceaţă.
A pământ îngheţat miroase trupul meu
şi răsuflarea.
Păsările au amuţit în vulcanul emoţiilor
ce agită tot mai mult capacul de la gât.
Cuvintele tac,
lacrimile curg,
mâinile încleştate sunt pe cruce,
inima se înfierbântă şi mai aprins,
cutremure clatină corpul,
umbra.
Lumina se zbate încă nevăzută.
Mai e mult?

Samvel Yervinyan - ''Virtuoso'' - ''Adagio Tiko-Tiko''

Univers rătăcit

2011-11-07T19:08:00.003+02:00

Jean Michel Jarre - Equinoxe 7

Trec în viteză prin mine dorinţe,
vise, gânduri, speranţe.
Ce caută pe acest drum?
Unde se duc?
S-au rătăcit prin fiinţa mea
îmbătată de stele.

Aleargă confuze prin mine întrebări,
răspunsuri, probleme.
Ce vor de la mine?
Care e rostul lor?
S-au rătăcit prin fiinţa mea
deschisă spre lume.

Curg prin venele mele iubiri,
idealuri, credinţe.
Spre ce se îndreaptă?
Cine le-a răsărit frumuseţea în mine?
S-au rătăcit prin fiinţa mea
îndrăgostită de ceruri.

Un univers s-a rătăcit în fiinţa mea,
un univers aducător de fericire!

Îngeri pe străzi

2011-10-31T23:43:00.004+02:00

De ieri au început să se plimbe pe străzile mai multor oraşe de la noi din ţară Îngeri! Oferă îmbrăţişări celor care doresc să uite pentru o clipă de grijile cotidiene, dăruiesc zâmbete, aduc tresăriri de fericire şi magie în inimile deschise ale celor care au şansa să-i întâlnească. Pe mine m-a îmbrăţişat o Îngeriţă frumoasă, cu ochi mari şi albaştri ca seninul acestor zile minunate de toamnă. Toate secundele de fericire din copilărie, toate momentele de îndrăgostire ale adolescenţei, toate clipele miraculoase de iubire ale vieţii mele s-au retrezit în fiinţa mea în aceea îmbrăţişare pe care mi-a dăruit-o, fără să ceară nimic în schimb, Îngerul!
După ce am plecat, uimită, am început să realizez că Îngerul era totuşi o fiinţă umană, care plină de bunătate şi dăruire îşi dedica timpul celorlalţi, semenilor ei, uitând cu totul de ea însăşi- că poate n-a mâncat încă în acea zi, că poate îi era frig îmbrăcată toamna în rochia aceea alb-strălucitoare- şi devenind pentru o vreme un mesager al Lumii Angelice.
M-am întors să-i mulţumesc pentru că a ales să facă asta, dar plecase...în depărtare se vedeau aripi de Îngeri îmbrăţişând oameni.

Este Simpozionul cultural-artistic "SĂPTĂMÂNA ARHANGHELILOR" (30 octombrie-6 noiembrie) Informaţiile despre programul şi locul de desfasurare al acestei minunate sărbatori în oraşul tău le găseşti accesând inspiratul site http://angelinspir.ro/

E plin de Îngeri pe străzi ! Căutaţi-i şi lăsaţi-vă îmbrăţişaţi de Ei! E un moment care vă va rămâne mereu în suflet. EI pot fi călăuzele noastre spre Dumnezeu!

Ambientala - Divina iubire

Le voi scrie acum, lor, Îngerilor-văzuţi şi nevăzuţi- o poezie, în semn de recunoştinţă:

Atâtea şi totuşi puţine

Atâtea rugăciuni s-au ivit pe buzele mele,
atâtea lacrimi de dor de lumină s-au prelins pe obraji,
atâtea cuvinte de slavă a înălţat inima spre Voi,
atâtea...
şi totuşi atât de puţine.

În braţele voastre albe de îngeri
m-am cuibărit toată,
timpul şi-a pierdut consistenţa,
sufletul şi-a regăsit fericirea.

Atâtea cuvinte de mulţumire au răsărit pe buzele mele,
atâtea licăriri de stele ale încântării au atins inima,
atâtea aminuri au vibrat în nemişcarea clipei,
atâtea...
şi totuşi
atât de puţine!

Sunt încă om
şi mă rog să iubesc
ca un Înger!

Dialog cu marea

2011-10-27T02:21:00.000+03:00

În vântul rece al zilei de toamnă
te-am atins cu galben de flori.
Tu ai împodobit cu petale
stropii de apă revărsaţi asupra mea.

Ţi-am privit cald apele-ţi învolburate
cu vântul alergând printre plete.
Tu te-ai uitat la mine din ochiul furtunii
ce-ţi înspuma valurile flămânde de ţărm.

Buzele mele s-au mişcat încet
şoptindu-ţi de dor de înalt, cuvinte.
Tu ai acoperit toate sunetele spaţiului
cu geamătul străfundurilor răscolite.

Fărâmă de lumină stăteam în faţa ta de mare
şi tu te avântai spre mine imensă,
necuprinsă,
dezlănţuită,
liberă.
Iubesc libertatea ta, ce mă face să zbor!

Clipa de viaţă

2011-10-17T12:55:00.000+03:00

A apărut un nou număr al revistei Iuventa, unde puteţi găsi şi articolul meu "Clipa de viaţă"
http://revistaiuventa.ro/2011/10/revista-iuventa-numarul-6-octombrie-2011/

Îl postez şi aici, în tărâmul poeziei iubirii:

Clipa de viaţă

Vara şi-a lăsat urmele frumuseţii ei pe chipul meu surâzător; pielea bronzată aduce albă strălucire dinţilor dezveliţi în zâmbete, aroma sărată a mării impregnează încă, amintind a vacanţă, părul meu mângâiat cald de vântul verii. Ochii rotunzi deapănă în adâncimi de privire poveşti cu atingere de suflet îndrăgostit, plimbări prin tărâmuri exotice, desprinse din alte lumi - lipsite de grija zilei de mâine, pline de relaxare, de fericire continuă. Într-o amintire de-o clipă s-a condensat o întreagă vară de experienţe, de trăiri intense, de râsete şi plânsete, de lecturi deschizătoare de minte şi inimă, de odihnă şi frenezie. Acum mi-am desenat inima pe nisip, acum a şters-o valul mării. Între două momente de „acum” s-au scurs zile întregi de frumos şi nopţi luminate de ploaia de stele.

O clipă de vară s-a adăugat celorlalte clipe parfumate de anotimpuri, îmbogăţindu-mi viaţa. Ce-i viaţa altceva decât o înşiruire de clipe, de momente trăite în prezentul ”acum”?

Reflectez asupra fragilităţii vieţii, a clipei în care brusc se rupe firul care te lega de tot ceea ce înseamna pentru tine această lume pământească şi te trezeşti dincolo de viaţă într-o altă viaţă care se numeşte moarte şi care nu ştim cum este decât atunci când ne naştem în ea. Toată viaţa ne pregătim pentru moarte, spun înţelepţii, dar cât timp ne permitem cu adevărat să ne gândim la efemeritatea vieţii, la cât de uşor se moare, la cum şi de ce se trece în lumea de dincolo. Dincolo de ce ? Dincolo de viaţa aceasta! Dincolo de clipele de vară, de zgomotul oraşului, de diplomele de studii, de întâlnirile cu prietenii, de sărbători şi aniversări, de goana după cumpărături, de şuşotelile colegilor de serviciu, de ratele la bancă, de oboseala aceluiaşi tipar, de monotonia aparent îndepărtată de televizor, de neînţelegerile cu copiii, cu părinţii etc, dincolo de toate acestea pe care le numim simbolic „viaţa mea” se află altceva- misterios, necunoscut şi tainic, care ne sperie doar pentru că nu ştim ce este şi cum o să ne fie acolo-dincolo.

Interesant că intensitatea trăirilor cuprinse în clipa de vară m-a făcut să mă gândesc fără frică la moarte ca la ceva firesc către care ne îndreptăm de la prima gură de aer respirată în această lume. Cu cât trăim mai puţin intens, cu cât ne bucurăm mai puţin de minunile pe care viaţa ni le oferă, cu cât uităm mai des să fim pe val, cu atât ne e mai frică să murim, căci de fapt ne pare rău că nu ne trăim viaţa; nici nu trăim, nici nu murim, ci doar supravieţuim, ferindu-ne de a ne îmbăia în miracolul vieţii. Când ne îndrăgostim, când facem ceea ce ne place şi ochii ne strălucesc de fericire, când avem diverse reuşite, când ajutăm pe cineva, când facem dragoste şi ne dizolvăm limitele trupului şi ale personalităţii în fiinţa iubită atunci gustăm din mierea vieţii, atunci ne trăim din plin, cu adevărat, viaţa. În acele momente privilegiate gândul morţii nu ne mai produce frică pentru că realizăm că viaţa şi moartea sunt cele două feţe ale aceleiaşi monezi, acum noi aflându-ne pe muchia rostogolitoare a banului, în locul unde secundele timpului ating atemporalitatea.

Clipa fericită a verii, cu tot ce mi-a adus ea în suflet, mi-a răsărit pe buze savoarea de nedescris a eternităţii binefăcătoare, mi-a parfumat viaţa cu iz de înţelepciune, m-a deschis spre noi orizonturi de înţelegere, de simţire, de trăire.

Şi în final vă dedic tuturor cititorilor o poezie în aceeaşi notă

Clipe...

Am clipit

şi lumina s-a ascuns delicată

între pleoape;

am clipit

şi floarea şi-a deschis timidă

petalele spre soare;

am clipit

şi răsăritul a colorat cerul

în violetul apusului;

am clipit

şi fetiţa cu codiţe împletite

a devenit femeie;

am clipit

şi zilele s-au condensat

în clipe;

am clipit

şi eternitatea mi-a făcut cu mâna

dincolo de clipe.

Dr. Simina Renţea,

www.poeziaiubirii.blogspot.com

Când...

2011-10-15T11:37:00.002+03:00

 Suflet Romanticگڪے

Când soarele se joacă în părul meu
cu aurul razelor sale,
când frunzele desenează mandale
pe pielea trupului meu,
când vântul murmură cântece de dor
la urechile mele,
când stele şi flori şi fluturi prind viaţă
în ochii mei surâzători
atunci mâinile se deschid spre tine
să te cuprindă în zborul aripilor lor,
atunci buzele-mi te caută fremătânde
prin aerul violet al serii de toamnă,
atunci inima mea picură cuvinte dulci
în spaţiul ce ne-nconjoară fericit.

Când secundele se opresc,
întorcându-se în ele însele,
în lumina ce le-a creat,
când timpul şi spaţiul fuzionează tainic
atunci
iubirea străluceşte ca o mie de sori!

Paşi într-o altă lume

2011-10-13T13:07:00.001+03:00

Un ţipăt ascuţit,
o inspiraţie profundă,
o scufundare dincolo de cunoscut.
Ochii rotunzi se deschid şi mai mari,
uimiţi,
dornici să absoarbă noile imagini
strălucitoare,
învelite în pulberea de aur a soarelui
ce trece prin oglinda de apă.

Un freamăt al trupului,
o expiraţie profundă,
o relaxare dincolo de barierele minţii.
Privirile se impregnează cu turcoazul albastrului
curioase,
încântate să se dizolve în necunoscut,
plutitoare,
îmbăiate în praful de stele colorat de raze
prelinse din cer în lumea de apă.

Un tremur al buzelor,
al pielii reci, înfiorate,
o pulsaţie de fericire a inimii,
o dilatare în spaţiul cel nou,
o dorinţă de a atinge,
o mână întinsă spre depărtări,
o uimire tresare în conştiinţă.

Simplu

2011-09-29T12:01:00.000+03:00

Simplu ca albastrul de cer,
simplu ca noianul de stele,
simplu ca dansul înaripat al păsărilor,
simplu ca zborul colorat al fluturilor,
simplu ca deschiderea inocentă a florilor,
ca roua de simplu, ca ploaia,
simplu ca iarba, ca pădurea,
simplu ca respiraţia proaspătă a dimineţii,
ca fascinaţia luminii de simplu, ca zăpada,
simplu ca plimbarea prin anotimpuri,
simplu ca veselia copiilor,
simplu ca râsul molipsitor al fericirii,
simplu ca orice gest al iubirii,
simplu şi firesc ca orice dar venit de la Dumnezeu,
aşa iubesc acum- simplu!

Identificare

2011-09-22T14:30:00.000+03:00

Toamnă sunt
întoarsă în mine însămi
cum frunzele curg spre propriile rădăcini,
hrănindu-le în viitoarea viaţă
cu primăvară.

Îmi miroase pielea arămiu
a struguri şi gutui luminoase,
au plecat gândurile păsărilor călătoare,
e linişte printre norii ce-şi picură lacrimi
în ochii mei.

Toamnă sunt
tăcută în mine însămi
cum tace apusul printre crengi dezgolite,
cum strigă a fericire ivită dintre gemete,
răsăritul.

Sunt toamnă şi mi-e bine!

Gând

2011-09-16T20:51:00.000+03:00

Gândul la tine îmi răsare surâsuri pe buze,

strălucesc a stele ochii mei negri,

dispar cutele frunţii mele,

norii, umbrele, ceaţa.

Gândul la tine îmi înroşeşte a emoţie chipul,

vibrează a cântec de harpă trupul meu,

se îmbibă cu fericire

literele, vorbele, mişcările.

Gândul la tine îmi dezvăluie paradisuri în vise,

tresaltă tandru pieptul meu fierbinte,

se deschid spre necuprins

aripile, cuvintele, zâmbetul.

Gândul de iubire ce te-nvăluie tainic

e prelungirea subtilă a dorului inimii mele,

ce te iubeşte în tăcere.

Crezi?

2011-09-14T21:28:00.000+03:00

Crezi că ai putea picta
dansul călător al frunzelor
aşa cum desenează vântul, toamna?

Crezi că ai putea cânta
veselia păsărilor la răsărit
aşa cum râd în rouă petalele florilor?

Crezi că ai putea iubi tot mai mult
freamătul fiinţei mele
aşa încât să mă dizolv în extazul iubirii?

Clipa de toamnă

2011-09-13T10:21:00.001+03:00

A toamnă strălucesc arămiu
copacii,
frunze foşnind uscat
curg sub tălpi jucăuşe.

A frumuseţe de toamnă blândă
ciripesc păsările,
desenează cerul albastru
zborul lin al stolurilor.

A toamnă caldă murmură vântul
printre boabe de struguri,
verde auriu sau violet
e lumea văzută prin rotundul lor delicios.

A nostalgie miroase clipa de acum,
clipa de toamnă.

Plimbare

2011-09-12T16:26:00.000+03:00

Încet,
diafan ca o atingere de înger,
se plimbă pe pielea ta,
mâna mea fină.
Celulele uimite
se întind de atâta plăcere,
surâd apoi
ridicându-şi spre mine
puful auriu al părului.

Palma mea mângâie lent
conturul trupului tău de zeu,
ploaia îşi cântă stropii
la ferestre deschise,
degete lungi ating armonios
clapele pianului.
Ne înălţăm împreună,
printre picături de ploaie
şi sunetele rafinate ale muzicii
ne poartă în tărâmul iubirii.

Palma mea se plimbă zâmbitoare pe tine!

Gem cuvintele

2011-08-21T16:47:00.002+03:00

Gem cuvintele,
de dor,
se colorează în albastru,
se înroşesc de emoţie,
se dezvelesc de litere,
se despart în silabe
şi apoi se unesc într-o nouă formă,
mult mai aproape de adevăr.

Gem cuvintele,
de dor,
se desfac în sunete,
se dezbracă de sensuri,
se scutură de înţelesuri abstracte,
se întorc la esenţa luminii creatoare.

Gem cuvintele,
de dor,
pe buzele şoptitoare
ale inimii îndrăgostite!

Picuri

2011-08-18T13:24:00.005+03:00

Picuri de lumină

au căzut din albastrul înalt,

prelingere suavă pe negrul părului meu.

Picuri de rouă

s-au desprins din cozile fluturânde

ale Perseidelor,

strălucire de stele în privirile mele.

Picuri de viaţă

au curs colorat din curcubee,

geamăt de iubire pe buzele mele.

Sunt doar un picur

de lumină,

de stea,

de viaţă.

Topit e râsul meu în oceanul iubirii!

Doar unul

2011-08-11T13:50:00.000+03:00

De jur împrejurul trupului meu adorat
e un dans al vieţii,
o frenezie a energiilor,
un cântec de slavă înălţat pe mii de voci
angelice,
spre ceruri.

Artificii explodează suav
înconjurându-mă colorat,
aripi de fluturi se zbat dincolo de pleoape,
văd printre ele,
vibrând,
ţesătura luminii ce mă alcătuieşte.

Farmecul iubirii îmi răpeşte gândurile,
toate.
Doar unul rămâne scrijelit cu dor
în mintea inimii mele:
te iubesc, Doamne!

Dacă

2011-08-08T23:38:00.000+03:00

Dacă aş închide pumnul,
urma buzelor tale depuse
ofrande în palma mea
s-ar şifona şi s-ar stinge.

Dacă aş strânge buzele,
gustul săruturilor tale,
neasemuit, delicios,
ar fi înghiţit împreună cu hrana.

Dacă aş pleca privirea,
apele limpezi ale ochilor mei
nu ţi-ar mai reflecta strălucirea.

Dacă aş acoperi urechile,
glasul iubit al inimii tale
n-ar mai cânta armonii auzite
pe strunele de vioară ale inimii mele.

Deschid mâinile,
zâmbesc buzele,
privesc în ochii tăi
ascult tăcerea cântecului nostru
şi fără nici un "dacă"
te iubesc!

Bula de săpun

2011-08-04T12:46:00.003+03:00

A apărut al cincilea număr al Revistei Iuventa, pe care îl puteţi citi aici, http://revistaiuventa.blogspot.com/2011/08/revista-iuventa-numarul-5-1-august-2011.html
Articolul meu este acesta:

Bula de săpun

Suntem un univers în miniatură. Câţi oameni atâtea universuri, atâtea lumi diferite, altă vibraţie, altă culoare predominantă, alt amestec de nuanţe, altă muzică, alt fel de a cânta muzica, de a o asculta. Suntem atât de diferiţi unii de alţii încât nici nu ne dăm seama de ce unele cuvinte pe unii îi fac să zâmbească, pe alţii îi rănesc, iar pe alţii nici nu-i ating.
Trăim fiecare dintre noi într-o lume proprie, ca într-o bulă de săpun. Ne rostogolim toată viaţa atingându-ne marginile moi ale lumii noastre de flori, de pietre, de ascuţişuri de vorbe, de răceală de ziduri, de mângâiere aurie de soare, de surâsuri, de umbre, de parfumuri , de curcubee. Unele atingeri ne impregnează pozitiv, ne dau aripi să zburăm prin spaţii nesfârşite de fericire, să plutim diafan cu zâmbete strălucitoare în ochi luminoşi. Atunci contururile bulei în care ne aflăm se pot dizolva uşurel în oceanul fericirii care ne înconjoară permanent chiar dacă ştim, chiar dacă nu ştim aceasta şi ne putem trezi înotând firesc, dezbrăcaţi de carcasa ce ne-a înconjurat până atunci, în lumina euforică a iubirii.
Alte atingeri ne pot aduce, însă, suferinţă, ne pot răni rotunjimea propriei lumi, ne pot zgâria suprafeţele, pot chiar crea tensiuni şi agitaţie în interiorul bulei noastre. Atunci totul se vede vălurit, distorsionat, exagerat, ne supărăm pe cei din afară, ne izbim de asperităţile şi marginile lumilor lor, nu vrem să mai comunicăm cu ei şi pereţii iniţial elastici, transparenţi, acum se rigidizează, se împietresc. Fără să ne dăm seama începem să trăim într-o bulă rece, tristă şi însingurată, în care nu ne mai atingem de nimeni şi de nimic din teama de a nu fi din nou răniţi; de fapt, trântim uşa în faţa vieţii din frica de a iubi, de a fi iubiţi, de a fi fericiţi.
Frumuseţea vieţii noastre, aşa cum e trăită ea de fiecare lume, de fiecare propriu univers, nu constă doar din momentele de îndrăgostire, de zbor, de odihnă şi distracţie, ci şi din momentele în care ne pregătim pentru acestea, în care ne şlefuim muchiile, ne netezim colţurile, în care învăţăm să ne atingem mai armonios de celelalte bule, chiar să dansăm cu ele fără să le tulburăm conţinutul. Treptat, pe măsură ce ne transformăm tot mai mult şi bula noastră devine tot mai mare, mai încăpătoare, mai expansionată, mai caldă şi permeabilă, putem să înţelegem cu inima, iubind, felul specific de a fi al fiecărei fiinţe pe care o întâlnim în acest spaţiu plin de baloane colorate. Şi poate, într-o zi specială, vom reuşi chiar să-l putem îmbrăţişa în inima lumii noastre pe Cel care suflă zâmbind neîncetat viaţă, mişcând în fluxul perfecţionării bulele de săpun.

Dr. Simina Renţea,
www.poeziaiubirii.blogspot.com

Curiozitate

2011-07-28T18:18:00.001+03:00

Oare unde e izvorul culorilor?
Cum e acasă la curcubeu?
Cu ce fel de pensulă pictează Dumnezeu
zilnic, apusul?
Dar răsăritul de soare?
De unde îşi ia marea zbuciumul?
De ce mă oglindesc în ape?
Cum e cerul împrejurul păsărilor?

Mii de întrebări gravitează,
dansează, se înghesuie inocente,
se desprind una din alta,
se întind copilăreşte
între sprâncene şi zâmbet.
Tăcerea inimii e plină de răspunsuri.

Joc

2011-07-25T10:10:00.000+03:00

Mă ascund după genele curbate,
în spatele clipitului delicat,
în umbra pleoapelor închise.

Mă ascund dincolo de buze,
în urma zâmbetului cald,
în spatele şăgalnicului râs.

Mă ascund după degetele fine,
dincolo de gesturile mâinilor,
în umbra braţelor deschise.

Mă ascund în urmele paşilor pe nisip,
în valurile ce le şterg voluptoase,
în spatele genunchilor ce se-nchină,
dincolo de tălpile ce te caută.

Tu mă găseşti de fiecare dată.
Mă priveşti direct în ochi,
dincolo de pleoape.
Mă săruţi pe inimă,
dincolo de buze.
Mă atingi pe suflet,
dincolo de mudre.
Mă îmbrăţişezi continuu
dincolo de alergarea mea spre tine.

Sunt fericită că ne jucăm
descoperindu-ne!

Splendoare

2011-07-22T11:34:00.000+03:00

Mă plouă pe trup cu degetele tale,
mă ninge pe creştet cu petale de flori,
mă bronzez în auriul privirii îndrăgostite
ce mă atinge cald, pe piele, cu răsăritul iubirii.

Fruntea mea sărută splendoarea pământului
şi urmele paşilor tăi ce l-au binecuvântat,
palmele mele ascund săruturile fierbinţi,
ofrandă a buzelor tale pe gâtul meu.

Închinată ţie e simfonia inimii mele,
zâmbetul îmi flutură diafan pe chip,
aerul vibrează cu ecoul râsului meu,
fericirea străluceşte dilatată-n pupile,
trăim împreună splendoarea de a iubi.

Desen

2011-07-20T13:56:00.000+03:00

Te desenez pe nisip cu picături de apă;
vântul suflă cald peste ele,
aroma sărată se evaporă în albastru,
chipul tău dispare în praful scoicilor.

Te desenez pe apă cu spumă de valuri;
sărutul ţărmului topeşte pasional
urmele înspumate ale mării veşnic îndrăgostite;
zâmbetul tău e răpit de sirene în adâncuri.

Te desenez cu foc printre scântei încinse de dor,
te desenez cu praf luminos de stele pe cer
şi cu raze de aur printre frunzele verzi.
Te desenez cu petale trandafirii pe trupul meu!

Curg din degetele mele litere şi cuvinte,
se amestecă cu mierea fericirii ce-mi scaldă inima,
se întind senzual pe pânza curcubeului,
şevaletul tresare de emoţie sprijinit pe cer,
ochii tăi clipesc a iubire din desen.

Marea

2011-07-18T10:09:00.000+03:00

Cu freamăt de vânt îmbrăţişat de apă
mă ating valurile răcoroase ale mării
pe trupul înfierbântat de soare.
Mâinile despică uşor unduirea sărată,
cântecul apelor surprinde cu dor de adâncuri
urechile-mi îmbăiate cu verde de alge.
Privirea se dilată pe întinderea vălurită,
iar cerul îşi oglindeşte culorile apusului
în limpezimea frenetică a mării.

Mă simt necuprinsă ca marea,
cuprinsă
doar în căuşul iubitor al palmelor tale!

În lapte

2011-07-15T10:11:00.000+03:00

Cald curgea pe trupul meu înfiorat,
se prelingea moale şi alb pe piele,
îmi înconjura genunchii, gleznele,
îmi deschidea buzele a geamăt de plăcere.

Din nou picura laptele din palmele tale
pe gâtul meu arcuit spre înalt,
pe braţele mele-aripi albe deschise spre tine,
pe tălpile fremătând a celest zbor.

Albeaţa rochiei de lapte îmi îmbrăca trupul,
feminitatea zâmbea fericită în mine,
a sărbătoare mirosea aerul fierbinte,
dansam albă în stelele privirilor tale.

Aromă de vise

2011-07-08T10:48:00.000+03:00

Visele mele sunt zboruri pe aripi de fluturi,
mlădioasă atingere de pastelul culorilor,
întrepătrundere diafană cu aromă de petale,
plimbare plutind prin tărâmuri fascinante.

Visele cu tine sunt flăcări de dor
şi scântei fierbinţi de cer înalt,
sunt cascade de iubire ce curge în sus,
sunt savoare de auriu paradisiac.

Seninul răsare pe chip la trezirea din vis,
lumina se joacă zglobiu cu zâmbetul pe buze,
mâinile se întind să-ţi atingă aripile,
gura se deschide uşor spre tine
într-un amestec de geamăt cu aer parfumat.
Fâşii de amintiri de vise îmbracă în fericire
o nouă zi în braţele tale iubitoare!

Fericire

2011-07-05T17:35:00.000+03:00

Muguri se desfac în cântec de lumină,
flori se deschid fluturându-şi petalele
în soarele alb strălucitor,
toate corpurile îmi vibrează frenetic,
grădini edenice izbucnesc sub palmele tale.

Iubirea îşi cântă triumful în spaţiul inimii,
pe piele, pe buze,
dincolo de dansul trupurilor,
de zâmbete, de lacrimi.

Dansează a fericire mâinile prin aer,
se dilată privirea cuprinzând galaxii,
stele îşi mută pentru secunde din alt timp
deliciul luminii în ochii mei rotunzi
ce te iubesc cu dor de primul zbor!

Am aripi de fericire în privire!

Cine?

2011-07-04T14:12:00.000+03:00

Cine răsare curcubeul între inimi
şi freamătă cu aripi de fluturi
pe buzele zâmbitoare?

Cine îmbrăcă spaţiul dintre cuvinte,
dintre litere, dintre sunete
în rozul sfânt al duhului îndrăgostirii?

Cine ţese în minunate culori
răsărituri şi apusuri şi senin şi ploi
între privirile pline de sclipire de stele?

Cine cântă angelic, sublim,
deodată cu toate păsările paradisului
arii de slavă închinate femeii, bărbatului?

Cine dansează cu fiecare pas spre înalt,
cu fiecare mugur, cu fiecare petală,
cu fiecare aripă de porumbel,
fericirea de a fi pur şi simplu?

Iubirea!
Doar iubirea,
în eternitate iubirea!

Înfiorare

2011-07-01T14:35:00.001+03:00

Lumânările ascunse
discret
în curbura sidefie a scoicilor
îşi mişcă flacările
delicat
prin aburul cald, învăluitor.
Petalele împrospătează trandafiriu
apa binecuvântată
în care femeia iubită
pătrunde suav,
uimită, încântată.
Inimile colorate de aşa surpriză
pulsează pe marginile albe
şi se reflectă tremurânde
în parfumul apei;
rotundurile baloanelor freamătă încet,
dornice de zborul înalt.
Notele muzicale cuprind spaţiul
cu acorduri îndrăgostite,
armonia zâmbeşte romantic.

A înfiorare de extaz miroase pielea femeii,
a iubire strălucesc privirile bărbatului!

În vânt

2011-06-27T11:27:00.000+03:00

Vântul se zbate frenetic,
geme îndrăgostit
de ramurile foşnitoare ale plopilor,
de aplecarea umilă a sălciilor,
de vârtejul parfumat al florilor de tei.

Strigă ascuţit la storurile ferestrelor,
se tăvăleşte năvalnic pe sub uşi,
dragoste face cu vrăbiile prin praf
şi cu norii pe întinsul de cer.

Aud cântecul vântului cu pielea înfiorată,
cu buzele îndulcite de săruturi,
cu urechile îmbătate de simfonii.
Simt atingerea vântului cu faldurile rochiei,
cu părul,
cu inima.

Început de vară

2011-06-23T18:41:00.001+03:00

A flori de tei miroase aerul,
dulce impregnat,
vântul se joacă vesel cu vara
prin pletele mele,
privirea mi-e plină de trandafiri,
inima cântă laolaltă cu ciocârlia
simfonii despre dansul colorat al petalelor.

Tu rosteşti încet înţelepte cuvinte,
clopoţeii răsună fericiţi
în profunzimea urechilor mele,
mângâiat de soarele verii e unisonul paşilor noştri.

Plutim de mână printre flori,
printre parfumuri de stele,
ne închinăm poeziei curcubeului,
ce-şi întinde uimirea între noi
şi slăvim în săruturi iubirea!

Fire de tăcere

2011-06-22T11:19:00.000+03:00

Între noi doi
tăcerea ţese poveşti de dragoste,
nespuse, minunate cuvinte.

Între noi doi
tăcerea se prelinge sfânt,
rugăciune mută înălţând spre ceruri.

Între noi doi,
tăcerea dilată secundele iubirii,
le împleteşte cu florile paradisului.

Între noi doi,
tăcerea suspendă distanţa,
contractă spaţiul, apropie buzele.

Între noi doi,
tăcerea cântă cu acorduri de vioară,
pe diafanul contur al inimilor îndrăgostite.

Între noi doi,
tăcerea respiră lent, profund,
abur albastru picurând pe suflet.

Între noi doi
firele tăcerii vibrează aurii,
într-un cocon de lumină îmbrăcându-ne tainic.

Sărut

2011-06-21T10:27:00.002+03:00

Sărut timidă
aerul adunat halou în jurul inimii tale.
Sărut discret
lumina privirilor tale sprijinite pe cer.
Sărut uimită
frenezia palmelor tale ude cu aromă zeiască.
Sărut fericită
petalele trandafirilor ce-ţi prelungesc degetele
şi-mi ning parfumat capul.
Sărut transfigurată
dorinţa buzelor tale pline de viaţă,
ce tac şi vorbesc deodată.
Sărut cu adoraţie
poezia sufletului tău ce se dezvăluie
intim sub lumina iubirii.

Sărut săruturile tale cu gust de transcendenţă!

Curgere

2011-06-20T19:12:00.001+03:00

Picură cu albe petale
lumina,
prin pletele mele de mătase;
curge blând,
cu parfum de caise,
prin trupul meu,
auriul luminii ce-ţi scaldă privirea.
Întind mâna spre tine să te ating
cu dor
şi ea trece prin tine,
transparentă,
impregnându-se cu lumina de sus,
suflată de îngeri
peste zâmbetul tău fericit!

Asortare cu tine

2011-06-08T14:19:00.000+03:00

A roz de bujori miroase aerul
şi a catifelare de petale.
Păşesc dezinvoltă în tărâmul zeiesc.

Lumina înaltă a lumânărilor
desenează sfânt chipul meu,
brăţările îşi cântă poezia
pe albul braţelor goale,
în auriul fericirii m-am învelit pentru tine.

Îţi privesc ochii ascunşi de pleoape
cu tot nectarul iubirii poleindu-mi privirea
şi tu cobori încet din divine tărâmuri
dezvăluindu-ţi asupra mea strălucirea.

Un curcubeu de nuanţe fascinante
tresare plin de iubire în mine,
zâmbete asortate cu lacrimi
se împletesc îndrăgostite pe buzele mele.

Adorată mă simt, privită în tăcere de tine
cu ochi negri, pătrunzători,
cu ochi migdalaţi, misterioşi,
cu ochi verzi, adâncime de ape,
cu ochi luminoşi ca mierea în soare.
Cu toţi ochii din lume mă priveşti iubitor.

Muzica împresoară sublim spaţiul,
dansează rozul petalelor pe sunetele înalte,
cuvintele aşternute pe hârtie opresc mintea
şi aleargă spre tine să te atingă cu înţelepciune.

Ne privim printre fâşii aurii de lumină!

Zâmbind

2011-06-07T17:54:00.000+03:00

Cu zâmbetul deschis al fericirii
ţi-am întâmpinat privirea căutătoare,
mâna mea,
prelungire delicată a sufletului,
spre tine am întins-o zâmbind,
elixirul hrănitor, auriu, al mierii
l-am turnat în cristalul paharului tău.

Prezent,
ai umplut secundele cu iubire,
tăcut,
ai impregnat aerul cu simplitate,
firescul transcendenţei l-ai coborât pe pământ.

Cu galbenul parfumat al trandafirilor
ai deschis drum înalt în inima mea,
în timp ce mălinul îşi desfăcea
albul frunzelor în noapte,
iar iasomia jubila înfiorată,
printre stele.

Zâmbind ai pătruns în viaţa mea,
printre poezii!

Noi, doi copaci

2011-06-01T10:58:00.000+03:00

Flori de salcâm curg sfânt din înalt
cu alb atingându-mi capul şi palmele deschise.
Se prelinge parfumul lor înflorit
pe gâtul meu mângâiat de soare,
sorbit de inocenţa privirilor tale.

O poveste de dragoste presară peste mine
florile de salcâm ce mă ning delicat.
Voaluri de timp se dau la parte,
şoapte de vânt gâdilă îmbietor faţa mea de verde,
tu mă alinţi cu frunze pe ramurile întinse.

Suntem doi copaci îndrăgostiţi;
ne iubim printre crengi aplecate unul spre altul,
ne iubim goi printre fulgi viscoliţi,
ne iubim în arşiţa verii cu fructe,
ne iubim romantic, înfloriţi cu miros de salcâm.

Stare

2011-05-30T10:46:00.000+03:00

Capul meu se pleacă spre pământ a recunoştinţă,
lacrimile plouă iarba cu dor,
florile sorb elixir de suflet, înflorind.

Capul meu se ridică spre cer a mulţumire,
privirea înseninează cerul cu albastru,
stelele cântă simfonii celeste, strălucind.

Capul meu se aşează în palmele tale, îndrăgostit,
zâmbetul se deschide cu mireasma fericirii pe chip,
inimile noastre tac împreună, iubind.

Îmbăiere

2011-05-26T19:34:00.001+03:00

Curge între noi transparent
lumina,
se decantează în străluciri de ape,
în picuri de aur,
în cristalul de stâncă,
în roua firelor de iarbă,
în priviri îndrăgostite.

Suntem uniţi cu fire de lumină,
suntem îmbăiaţi în fiecare secundă,
ce-şi cântă graţios ticăitul,
în irizaţiile de curcubeu ale iubirii.

Curge între noi diafan
iubirea,
freamătă în litere rotunjite de dor,
în armonia solfegiilor,
în graţia atingerilor,
tresare a înfiorare în pupile,
pe buze, între şoapte.

Nu există loc, clipă, respiraţie
neimpregnate de iubire!

Franz Liszt - Vis de dragoste

Doar verdele

2011-05-24T10:40:00.000+03:00

Doar verdele ierbii contează,

doar frunzele pline de viaţă,

doar verdele.

Izbucneşte în zâmbete

pe chip

fericirea de a fi topită în verde,

doar verdele.

Culorile mele se dizolvă

atinse de strălucirea verde,

doar verdele contează.

Seva verdelui îmi umple fiecare celulă,
sunt impregnată din plin cu verde,
doar verdele,
doar freamătul vieţii,
doar sunetul frenetic al iubirii,
bucuria!

Înalt parfumat

2011-05-23T10:51:00.002+03:00

Lumânările înflorite ale castanilor

cresc cerul în privirea mea,

înaltul,

zborul,

dorul.

Parfumul lor de alb amestecat cu miere

răsare atingeri de îngeri

în inima mea,

înfiorarea,

emoţia,

fericirea.

Asculta mai multe audio instrumentala

Îngerul

2011-05-20T16:47:00.000+03:00

Am nevoie să mă atingă un înger
pe suflet,
să sufle uşor aer de paradis
asupra umbrelor mele,
să picure culorile curcubeului
suav în inima mea,
să mă atingă cu lumina aripilor
pe gene,
să mă descânte pe creştet
cu fericirea dorului de Dumnezeu!

Am nevoie să-mi sprijin capul
de pieptul îngerului iubitor,
să las dincolo de pacea aripilor lui
grijile şi supărările acestei lumi.

Închid ochii,
şterg cu o mână tremurândă
şuvoiul de lacrimi,
mă adâncesc în inima rugăciunii,
tac suspinele,
se calmează gândurile,
oftează sentimentele.
A venit îngerul şi m-a luat în braţe
zâmbind înţelegător!

E o lună

2011-05-17T20:08:00.000+03:00

E o lună ce rotunjeşte privirea,
e o lună plină de argint
adunat de pe întinderi de mare,
e o lună ce deschide larg ochii,
pentru a-i cuprinde splendoarea.

Valuri de sentimente feminine
se ridică atinse de luna cea plină
aburi de vise înălţându-se frenetic
din abstinenţa temporară a pământului.

E o lună ce pulsează argint viu
din fierbinţeala profundă a pântecului,
e o lună ce geme de dor între stele,
e o lună plină de iubirea de soare,
îndrăgostită de tine, ca mine!

Atingere colorată

2011-05-14T17:07:00.000+03:00

Verdele ierbii atinge cu dor ascuţit
tălpile mele,
roua tremură sfioasă, răcoroasă
mângâiată de paşi mici, delicaţi.

Albastrul cerului atinge cu dor înalt
fruntea mea,
aripile păsărilor se deschid în aer
mângâiate de vântul înflorat al pletelor mele.

Argintiul lunii atinge cu vis de dor
inima mea,
stele sclipesc fericite
mângâiate de muzica misterioasă a sferelor
ce-mi încântă auzul rafinat.

Atinsă de culori sunt,
mângâiată pe aripi de fluturi,
de curcubee înviorată,
în iubire binecuvântată!

Hrană pentru suflet!

2011-05-11T09:49:00.004+03:00

Iată şi al doilea eseu apărut în Revista Iuventa nr 4, pe care o puteţi citi la adresa aceasta: http://revistaiuventa.blogspot.com/

Hrană pentru suflet!

A face bine- este una din învăţăturile pe care ni le-a lăsat Iisus Hristos…să facem altora doar ceea ce vrem să ni se facă nouă înşine, să facem bine chiar şi duşmanilor noştri…dar câţi dintre noi facem aşa, cu adevărat? Cine atunci când i se face vreo nedreptate caută să înţeleagă şi punctul de vedere al celuilalt, să vadă şi din altă perspectivă situaţia, să se ridice deasupra ei, lăsându-şi la o parte, măcar pentru o clipă, supărarea, furia, frustrarea?

După 2000 de ani suntem încă departe de a pune pe deplin în practică sfintele Lui cuvinte. Toate condiţiile societăţii în care trăim ne împiedică să reuşim aceasta- muncim, studiem, suntem plini de griji, de nevoi, de probleme, n-avem timp de lectură, de artă, de frumos, de prieteni, alergăm între mai multe slujbe, şcoală şi treburile casnice, uităm să zâmbim, să ne zâmbim nouă înşine atunci când ne privim fugar chipul în oglindă, uităm să privim copacii înfloriţi, cerul, marea, copiii…totul se derulează pe rapid, viaţa noastră e calculată la secundă, trăim între plăţile facturilor, ne strecurăm grăbiţi printre clipe, sărim peste momentele de delicioasă intimitate…şi încotro alergăm? Ce căutăm?

Agitaţi şi flămânzi de timp trecem cu viteză prin viaţă spre moarte. Şi cu ce ne alegem după atâta alergătură şi strângere a dinţilor? Cu nimic, dacă nu am avut grijă în timpul vieţii să ne hrănim în special sufletul, nu doar trupul.

Ce fel de hrană îi place sufletului, ajutându-l să crească, să se desăvârşească ? Orice este bun, frumos, în acord cu voinţa lui Dumnezeu, orice ajutor pe care îl dăm altora atunci când au nevoie, un sfat, o faptă bună, o încurajare, o îmbrăţişare, un zâmbet, întinderea unei mâini, oferirea unui umăr ca sprijin, ştergerea unei lacrimi, alungarea tristeţii cu o glumă potrivită, dăruirea unei flori, ascultarea unui cântec care ne place, şoptirea unor poezii de dragoste la urechea fiinţei iubite, privitul unui răsărit de soare, topirea respiraţiei în violetul apusului, plimbarea mână în mână pe malul mării sau prin verdele pădurii. Sufletul vibrează plin de încântare când iubeşte, când este iubit, când aroma îndrăgostirii impregnează profund fiecare celulă, când fericirea se întinde zâmbind pe buze. Sufletul se hrăneşte cu aleasă învăţătură, cu rugăciunea tainică a inimii plină de dor, cu lumina dăruirii şi a generozităţii, cu modestia palmelor împreunate a închinăciune, cu plecarea capului a umilinţă şi înţelegere, cu gestul de a cere iertare când ai greşit sau de a ierta greşelile celor ce ţi-au făcut vreun rău.

Sufletele noastre sunt flămânde de blândeţea cuvintelor, de tandreţea mângâierilor, de frumuseţea tăcută a naturii, de magia sentimentelor binefăcătoare, de profunzimea adevărului, de credinţa în Dumnezeu.

Vă invit la reflecţie, la întoarcerea spre esenţe, căci au ţinut de mult prea mult timp sufletele noastre post. Să le dăm să bea apa vie a iubirii şi să le hrănim cu elixirul fericirii ce umple, de fapt, fiecare clipă a vieţii noastre binecuvântate.

Dr. Simina Renţea

www.poeziaiubirii.blogspot.com

Zbor, mi-e dor de zbor

2011-05-10T16:58:00.006+03:00

Postez şi aici, la mine, în tărâmul de poezie a iubirii ultimele articole publicate in Revista Iuventa nr. 4 http://revistaiuventa.blogspot.com/:

Zbor, mi-e dor de zbor

Mi-e dor să zbor...probabil că am fost cândva prin foarte îndepărtate vieţi, pasăre cu aripi albe, lungi, călătoare pasăre, privind curioasă, din înălţimi senine, întinderea verde a pământului sau poate o Pasăre a Paradisului am fost, colorată în nesfărşite nuanţe albastre, cu aripi fâlfâind rapid ca tremurul genelor emoţionate.
Mi-e dor să zbor...amintirea viselor în care mă desprindeam de soliditatea terestră şi mă înălţam în vaste spaţii e foarte vie în mine, adânc întipărită, preţioasă călătorie în alte tărâmuri, astrale; într-un vis de acest gen am zburat vertical cu o viteză inimaginabilă, de mână cu Ingerul meu păzitor; din cauza vitezei de ascensiune părul lung îmi intrase în gura deschisă de uimire şi mi-era frică să-mi desprind o mână din mâna protectoare a Îngerului pentru a-mi scoate pletele din gură; apoi am realizat că puteam să fac aceasta doar prin forţa gândului , ceea am şi reuşit; în zborul vertical dusă de Ingerul meu drag am depăşit planeta noastră, am trecut prin multe galaxii, prin cosmos, tot mai sus, mai departe, printre stele şi planete; acolo am auzit cu alte urechi muzica sferelor, pe care n-am s-o uit niciodată, am privit cu alţi ochi Izvorul tuturor formelor materiale, am simţit Iubirea care impregnează totul, din care sunt toate plămădite; poate de aceea mi-e dor mereu de zbor.

Mi-e dor să zbor... să simt cum plutesc lin, delicios de lin în emoţia îndrăgostirii, să mă dilat în fericirea de a privi în ochii iubitului, să mă topesc caldă şi zâmbitoare între braţele lui primitoare, lângă inima lui atât de dragă mie, să-i fredonez şoptit cântecul iubirii ce-mi freamătă în trup; mi-e dor să zbor din mine în el, să ne înălţăm împreună în dansul dragostei.

Mi-e dor să zbor...printre versuri, pe aripile poeziei desprinse din paradisuri, să mă regăsesc cu rouă pe aripi printre cuvinte, printre literele melodioase; mi-e dor de Luceafărul lui Eminescu, de stelele şi teii lui parfumaţi, de zborul lui printre valuri şi vânturi şi vremuri ce vin şi trec.

Mi-e dor să zbor...din clipe fără culoare în scânteieri de curcubee, din cenuşiu în alb-strălucitor, din praful oraşului în azurul de dincolo de nori.

Mi-e dor de zborul şi cântecul sufletului meu, pe care uneori îl uit sau îl rătăcesc printre iluzii.

Zbor reînviată din cenuşa umbrelor ca pasărea Phoenix.

Zbor cu toate aripile desfăcute spre lumina iubirii!

Dr. Simina Renţea

www.poeziaiubirii.blogspot.com

Uneori, sunt...

2011-05-01T20:07:00.002+03:00

Sunt o frunză ce-şi oglindeşte verdele
în picuri de ploaie cuminţi,
sunt stropul galben de soare
prins în petalele parfumate ale florii,
sunt norul şi albastrul de cer ascuns după el,
sunt adierea înmiresmată a pădurii,
sunt una cu violetul liliacului ce-mi gâdilă incitant nările,
sunt departe, departe de mine
şi-n acelaşi timp sunt tot mai aproape;
uneori,
când aripa vântului îmi atinge cu flori obrazul
şi îngeri transparenţi, de cristal,
îmi sărută privirile printre gene
simt cum mă iau pe mine,
eu, însămi,
de mână,
în zborul de dor de lumină
al sufletului.
Atunci,
mâna mea cu mâna mea prelungită
mângâiere de iubire aduce în dar inimii mele
şi ploi de surâsuri răsar printre stele.

Freamăt

2011-04-27T22:13:00.000+03:00

Valuri însorite face frumuseţea rochiei mele
dansând zâmbitoare în jurul nemişcării tale;
mi se agaţă vântul jucăuş de pletele line
cu parfum de petale ninse din copaci.

Depăşesc în zbor rotat fluturi uimiţi
ce-şi picură culorile aripilor
pe pleoapele mele emoţionate,
ochii mi se deschid tot mai mult
pentru a te cuprinde întreg
în privirea mea plină de adoraţie.

Doar freamătul de dor al inimii
îşi cântă aria fericirii de a te iubi,
întrerupând tăcerea săruturilor
cu mirare de triluri primăvăratice.

Binecuvântare

2011-04-23T19:19:00.001+03:00

M-a binecuvântat Dumnezeu
şi m-a făcut om.
Vieţi nenumărate am mers,
am respirat,
am crescut,
am murit,
m-am născut din nou.

M-a binecuvântat Dumnezeu
şi m-a făcut femeie.
Vieţi fără număr am plâns,
am născut,
m-am îndrăgostit,
am iubit
şi apoi am iubit tot mai mult.

M-a binecuvântat Dumnezeu
şi m-a învăţat să mă rog,
să trăiesc în genunchi printre icoane,
să şterg cu pletele mele
picioarele Domnului,
să le miruiesc cu lacrimi de dor!

M-a binecuvântat Dumnezeu
învăţându-mă să fiu om,

să fiu femeie,

să iubesc!

Aer sărbătoresc

2011-04-21T18:33:00.000+03:00

S-au gătit de sărbătoare copacii
cu mirare de flori parfumate
şi cu înmugurire verde de frunze.
S-au îmbrăcat în galben intens narcisele
şi cochete
au umplut cu fericire înmiresmată
grădinile, parcurile, privirile.

Paşii mei alunecă zâmbitori printre culori,
primăvara întârziată şi atât de aşteptată
îmbracă totul în aer sărbătoresc.
Plutesc printre petale tremurate de vânt,
respir înflorire!

Mirare

2011-04-19T16:08:00.000+03:00

Sclipesc a mirare ochii mei privindu-ţi măreţia,
îngeri flutură înalt alb-strălucitoare aripi
în timp ce pleoapele mele uită să se închidă,
să clipească, să freamăte.

Te privesc în seninul adâncurilor tale de suflet
mirată de frumuseţea ce-şi are izvorul în tine,

auriul cristalin al bucuriei că eşti prezent

încolţeşte deodată în inima mea.

Mirare cu parfum zeiesc înfloreşte pe chipul meu,
frenezia dorului se împleteşte cu atingerea,
palmele tale îmi catifelează pielea,
zâmbesc toată de fericirea iubirii.

Mi-e dor şi plouă...

2011-04-14T16:07:00.000+03:00

Cu picături mari de ploaie
mă speli îndelung pe uimirea de gene,
pe faţa întoarsă spre soarele
de dincolo de norii plângăcioşi,
pe mâinile pline de dorul luminii.

Curg stropii alene pe firele de păr,
pe pielea aburindă,
pe sentimentele desfăşurate senin,
plouă cu lacrimi peste zâmbete,
peste atingerea drăgăstoasă a cuvintelor.

Mi-e dor de ploaia de flori,
parfumată,
mi-e dor de ploaia de aripi
de îngeri,
mi-e dor de ploaia de aur
a luminii,
mi-e de ajuns ploaia de stropi,
ropotul ploii, furtuna.

Una cu Primăvara...

2011-04-12T18:54:00.000+03:00

Sărut iarba şi-i beau cu nesaţ
verdele,

violetul zambilelor se asează nuanţat
pe pleoapele mele delicate,
respir galbenul narciselor
şi a fericire simplă miroase gura mea.
Aleargă seva primăverii,
zglobie,
prin venele mele zâmbitoare
şi păsări călătoare albe
îmi desenează mistere în palme.

Se zbat fluturi laolaltă cu gene lungi
dezvelindu-mi privirea plină de tine,
tu, cel îndrăgostit de Primăvară!

Calităţi

2011-04-10T22:50:00.002+03:00

Seninătatea privirii tale
suspendată de cerul cel mai de sus,
simplitatea firii tale ascetice, masculine,
ce-şi îndulceşte colţurile
în vâlvătaia purificatoare a focului,
atenta perseverenţă a zborului tău
dincolo de graniţele lumescului
şi tainicul dor al inimii tale neobosite
ce aspiră aerul strălucitor al zeilor
sunt doar câteva din calităţile
misterios ascunse de obişnuitul privirilor
prin modestie şi tăcerea bunului simţ.
Oglinda inimii mele îţi reflectă
înălţimile cristaline ale fiinţei tale
dorindu-şi frenetic desăvârşirea!

Impregnare

2011-04-07T23:27:00.003+03:00

Inima mea îţi ştie zâmbetul,

zborul

şi dorul de înălţimi divine.

Inima mea înfiorată tresare

la auzul cântecului frenetic

al inimii tale.

Sunt impregnată cu aroma palmelor tale,

am în păr parfumul tuturor femeilor

îndrăgostite de tine,

sunt intimă cu secundele de dragoste

pe care le trăieşti

şi respiraţia lor vie desenează curcubee

în privirile mele.

A iubire,

a iubire de tine

strălucesc stelele pe buzele mele

şi se înflăcărează luceferi în ochi.

Te iubesc

şi"mă vor bea cândva zeii"

pentru că te iubesc aşa!

Cerneală

2011-04-06T11:15:00.001+03:00

Te scriu pe hârtia inimii mele cu cerneală de dor
alergând fericită în roiuri înalte spre stele,
te ating tainic în zbor pe întinderea aripilor
cu cerneala prafului strălucitor de curcubee.

Am degetele înmuiate în cerneala aurie
a zâmbetelor ce-ţi cântă pe trup armonii,
sunt topită între cerul şi marea ochilor tăi,
mă regăsesc între buzele tale pline.

Cu elixir de iubire îţi sărut privirea adâncă,
picură dintre îngeri albă cerneală, diafană,
pe genele mele, pe mâinile tale,
copacii plouă cu petale de flori peste noi.

A cerneală îndrăgostită de stele miros palmele mele!

Porţi deschise

2011-04-05T12:33:00.000+03:00

Porţi se deschid una după alta,
se aude sunetul luminii
atingând pereţii uimiţi
cu aripi strălucitoare de fluturi.
Suav şi parfumat se prelinge
soarele înăuntru,
lumi de nuanţe edenice
înfloresc sub dulceaţa iubirii.

Discret o simfonie divină mă cuprinde!

Copacul înflorit

2011-04-03T15:21:00.000+03:00

E singur copacul,
singurul înflorit,
singurul îndrăgostit.

Florile lui mari,
rozalii
trăiesc frumoase
lângă crengi goale,
neînmugurite măcar
ale altor copaci
stingheri.
Îl bate vântul rece,
îl plouă mărunt
peste flori
şi peste ramuri fără frunze,
îi cântă graba înfloririi
toate păsările vesele.

Întind spre fericirea lui
bucuria inimii mele
şi el îmi răspunde uimit
ningându-mă
cu ploi moi de petale.

Alb

2011-03-29T18:41:00.001+03:00

Alb fără pată,
alb imaculat,
zâmbet de îngeri
coborât alb pe pământ,
ninge cu senin peste frunţi,
peste creste de munţi.

Ochii se închid timizi
sub alba strălucire,
puritate se revarsă în jos,
mângâind lent gâtul lung
aplecat în rugăciune
inima îşi găseşte neîntinată culoarea,
îmbăiată în alb.

Prezenţa femeii

2011-03-26T18:13:00.001+02:00

Se ondulă rafinat lumina
şi formă cu un geamăt uimit
femeia!

Înfloriră copacii parfumat
şi cu petale rozalii îmbrăcară
femeia!

Se împodobise înstelat cerul
şi atinse cu indigo nemărginit
femeia!

Covor catifelat întinse la picioarele ei
iarba,
luceferi răsăriră în ochii ei
iubitori,
îngeri îşi scuturară de alb aripile
pe braţele ei calde.
Binecuvântat este totul de prezenţa Femeii!

Cuvinte

2011-03-24T11:39:00.000+02:00

Mă ating pe piele cu mătase de flori,
cuvintele,
dulce mă-mpresoară cu nectar,
cuvintele,
bogăţia poeziei o picură în urechi,
cuvintele,
din somnuri adânci mă trezesc,
cuvintele,
universuri edenice îmi dezvăluie,
cuvintele,
de tine, zi şi noapte, îmi vorbesc,
cuvintele.

Rostite cu voce vibrândă în inima mea,
scrise în versuri pline de dor,
citite de pe buzele tale -săruturi,
cuvinte de dragoste,
sunt fascinată de mirajul cuvintelor.

Desfac ceţurile neînţelegilor din minte,
cuvintele,
armonios cântă imnuri de slavă iubirii,
cuvintele,
se înalţă la îngeri în rugăciuni tăcute,
cuvintele,
răsar lumina magică a curcubeului,
cuvintele.

Iubesc cuvintele,
iubesc ceea ce este în spatele cuvintelor,
iubesc izvorul cuvintelor,
iubesc tăcerea cuvintelor.

Omagiu

2011-03-22T13:38:00.000+02:00

Lacrima înduioşată a mării

din care a răsărit splendoarea soarelui

se prelinge din căuşul palmelor mele mici

pe trupul tău frumos,

sculptat dumnezeieşte,

pe fruntea ta senină,

printre firele de păr ce-ţi acoperă masculin

tinereţea obrajilor,

pe buzele tale îmbogăţite cu sărutările nopţii.

Privesc lenta curgere a mării

îmbujorată de soare

la picioarele tale omagii aducându-ţi,

mă alătur ei în tainica ofrandă,

mă închin în faţa frumuseţii tale,

în genunchi contemplu

iubirea

izvorâtă din inima ta, iubite!

Si această poezie a fost publicată în Revista Iuventa, numarul 3, http://revistaiuventa.blogspot.com/2011/03/numarul-3-al-revistei-iuventa.html

Aripi

2011-03-20T20:07:00.001+02:00

Picuri de rouă sublim sclipesc

pe aripile mele însetate de zbor,

cu petale roşii ning trandafirii

pe aripi mele îndrăgostite,

strălucitor se reflectă lumina

pe aripile mele imaculate.

Culori se preling din curcubeu

pe aripile mele deschise spre cer,

note angelice în eter vibrează

pe aripile mele melodioase,

suavă mireasmă risipesc stelele

pe aripile mele acoperite de dor.

Stropite cu apa sfinţită a iubirii

sunt aripile mele avântându-se spre tine,

senin al inimii mele bogate!

Această poezie am scris-o pentru Revista Iuventa, http://revistaiuventa.blogspot.com/2011/03/numarul-3-al-revistei-iuventa.html, unde tocmai a fost publicată!

Plin de lună

2011-03-19T20:34:00.000+02:00

Rotundul primitor al braţelor
înconjoară elegant,
trupul graţios al femeii,
plinul de lună sclipeşte mare,
argintiu,
aproape,
lângă zâmbetul lor.
Se zbate în valuri grăbite
marea
şi geme cerul de stele,
de aşa lună rotundă,
de atâta lumină,
de dragoste.

Plouă cu ceaţă

2011-03-18T14:32:00.000+02:00

Mă plouă delicat cu ceaţă pe umbre,
soarele s-a refugiat dincolo de nori,
genele sunt grele de adânc de privire
caut în tăcere lumina aripilor de cocori.

Mă plouă misterios cu lacrimi pe frunte,
verdele vieţii e răvăşit în frigul uitării,
surâsul dulce nu mai e în mine o punte,
alung fuioarele de fum cu dorul căutării.

Mă plouă prelungit cu rouă pe versuri,
florile şi-au topit petalele divers colorate
inima aude aproape tropotele cailor suri,
cânt înalt de dragoste ariile mele preferate.

In oceanul de lapte

2011-03-17T16:47:00.000+02:00

Din braţele iubitoare
ce mă îmbrăcau luminoase
am plutit brusc în alb,
în albul oceanului de lapte.
Curgea mângâietor pe piele
răcoarea albului,
rochia de lapte lua forma trupului meu
iubit de tine,
delicioasă atingere.
Fericirea dilatării în alb,
îmbăiere în catifea de lapte.

Susură...

2011-03-16T11:37:00.000+02:00

Susură verdele în muguri,
în viitoarea iarbă ce ne va săruta tălpile,
în cântecul încă neauzit al frunzelor.

Susură viaţa în palme,
în zâmbetele fericirii pe chip,
în freamătul roşu iubitor al inimilor.

Susură poezia în cuvinte,
în atracţia literelor de paginile albe,
în curcubeul răsărit printre versuri.

Susură dorul în priviri,
în albastrul mângâitor al cerului,
în sclipirea misterioasă a ochilor.

Susură izvorul în suflet,
în harul rugăciunii înălţate tainic,
în binecuvântarea graţiei de a fi.

Fericită iubirea...

2011-03-15T15:21:00.001+02:00

Fericită cântă iubirea în mine,
simfonii zboară pe aripi de fluturi
în aerul violet parfumat cu zambile,
mâinile se prelungesc cu braţele tale,
ochii mei îşi regăsesc frumuseţea
în oglinda cristalină a ochilor tăi,
gura îţi savurează nectarul dragostei
de pe buzele pline, generoase şi calde.

Te iubesc mai mult decât ieri
şi mai puţin decât mâine,
te iubesc cu fiecare clipit de gene,
cu fiecare bătaie de inimă,
cu fiecare împrospătare de aer de tine.

Fericită aleargă iubirea prin vene,
cu alese elixiruri mă hrănesc privindu-te,
frenezia se înalţă sublim în trup
când mă atingi cu tandreţe,
nobil înfloreşte femeia ce sunt
îmbrăţişată mereu de bărbatul ce eşti!

O clipă

2011-03-14T11:20:00.000+02:00

O clipă te-am privit în ochi
şi ploi de flori aurii, rafinate
au curs asupra mea, fluturi,
petale parfumate de miere.

O clipă am reuşit să te cuprind
în inima mea uimită de măreţia ta
şi cerul s-a cuibărit în ea, albastru,
mireasmă de stele răspândind.

O clipă m-am dizolvat topită de dor
în pacea profundă a fiinţei tale
şi albi porumbei cu aripile deschise
au înconjurat tainic întregul pământ.

O clipă am trăit iubirea cea sfântă
suspendată înalt de privirea ta celestă
şi raiul s-a asezat firesc în miezul fiinţei mele
doar pentru o clipă, divină clipă!

Un vals de neuitat

2011-03-12T11:55:00.000+02:00

Mâna flutură perdeaua de timp,
praful se ridică spre mirarea de stele,
chipul străluceşte a încântare,
vie devine prezenţa ta decupată dintre amintiri.

Se întrepătrund cu secundele prezentului
fâşiile luminoase ale clipelor din trecut,
gustul sărutului tău reapare pe buze,
savoarea atingerii îmi înfioară şi acum pielea.

Valsul primei noastre întâlniri străbate suav
adâncimile de timp, laolaltă cu vocea ta,
spaţiul se reconfigurează emoţionat ca şi mine,
viaţa mi se derulează rapid sub privirea-ţi iubitoare.

Se opresc uimite limbile ceasului,
magia iubirii aşează tăcerea în unisonul inimilor,
palma ta cuprinde prin arcul de spaţiu şi timp
mâna mea, prelungire zâmbitoare a sufletului.

Respir aerul de eternitate al iubirii tale!

Eden

2011-03-11T10:03:00.000+02:00

Coruri de îngeri binecuvântează spaţiul
cu armonii divine,
ploi de flori albe se revarsă din înălţimi
înseninate de vise,
lacrimi de suflet picură sfânt din ochii
adânciţi în rugăciune.

Braţe se deschid să cuprindă alte braţe,
punţi de surâsuri se întind între chipuri,
tăcerea îmbracă strălucitor gândurile,
fericirea îmbrăţişează misterios inimile.

Lacrimile florilor ating cu petale sufletele
adâncite în rugăciune,
ploi albe de îngeri se revarsă din înălţimile
senine ale viselor,
coruri picură sfânt, binecuvântând spaţiul
cu armonii divine.

Vânt cu petale

2011-03-10T12:24:00.001+02:00

Ca petalele trandafirii s-au colorat obrajii femeii,
scapără zâmbete strălucitoare din ochii ei,
pleoapele colorate cu atingeri de fluturi
se ridică zbătându-se fremătătoare
spre seninul privirilor bărbatului iubit.

Ca petalele s-au umezit de roua dragostei
buzele femeii acoperite de nesfârşite săruturi.

Vântul mirosind alb a fulgi şi ghiocei
împarte pe tot pământul parfumul iubirii,
bărbaţi şi femei de pretutindeni
se opresc uimiţi din alergatul clipei
atinşi cu petalele sărutate de inimile noastre.

Indiferent de vârstă, de profesie, de locul de pe hartă
acum e timpul îndrăgostirii,
e timpul să savurăm încântaţi deliciile iubirii!

Dincolo de măşti

2011-03-09T12:05:00.000+02:00

Cine respiră fericire,
cine trăieşte tainic,
cine iubeşte misterios
dincolo de toate feţele,
de toate măştile,
de toate zâmbetele
şi de toate tristeţile?

Cine este mereu plin de tinereţe,
de frumuseţea nepieritoare,
de cântecul înalt al tăcerii,
dincolo de zgomote,
de trecerea anilor,
de regrete şi iluzii,
de vise şi idealuri?

Cred că este sufletul!

Femeie

2011-03-08T16:33:00.000+02:00

Simt freamătul sărbătorii
alergând cu adiere de flori,
pe aripi parfumate de fluturi,
spre curcubeul crescut între inimi.

Simt auriul fericirii poleindu-mi
chipul de femeie,
paşii, zâmbetul,
pletele acoperite de petale.

Simt frenezia iubirii
pulsându-mi în trup,
iradiere cu atingere de paradis
a sufletului meu de femeie!

Zâmbete

2011-03-07T11:54:00.000+02:00

Zâmbeşte sclipitor soarele
în privirea mea
albă de crudul ghioceilor,
zâmbeşte bogată în dor
gura mea parfumată
cu săruturi,
zâmbeşte înfiorată toată
pielea trupului meu
mângâiată în tăcere de tine.
O lume de zâmbete se deschide
din inima mea fericită,
un paradis colorat cu zâmbete
mă îmbracă în iubire.

Te iubesc zâmbet de soare!

Aşteptare împodobită

2011-03-05T10:50:00.000+02:00

Te aştept împodobită ales,
mărgele se rostogolesc rotund pe piele,
perle mă înconjoară sidefii,
cerul şi-a lăsat seninul pe fruntea mea,
soarele a răsărit lumina iubirii în priviri
ce te cuprind topite auriu.

Te aştept împodobită cu tăcere,
buzele sunt tainic pecetluite
de aroma roşie a buzelor tale,
gândurile s-au aşezat cuminţi
pe petale de inimă cucerită de dorul iubirii
aşternute trandafiu catifelat.

Te aştept împodobită de surâsuri
discret asortate cu simfonia sufletului!

Accente

2011-03-04T11:39:00.000+02:00

Secundelor le-au crescut aripi zburătoare
în minute
şi chiar în orele de altădată.
Timpul aleargă cu viteza gândului,
totul se precipită,
anotimpurile se succed rapid,
primăvara curge pe tăcute în iarnă.
Scrisorile se trimit instantaneu
printr-o simplă apăsare de deget,
cuvintele se comprimă în litere,
în accente.
Ca prin vrajă oglinda arată alt chip,

de nerecunoscut,

doar ochii vorbesc misterios

despre aceeaşi inimă ce-şi goneşte pulsul

după ticăitul alert al ceasului.

Trăim iubiri, drame, vise,
idealuri, ţeluri, îndrăgostiri
între două accente ascuţite,
între două zbateri de gene.
Spre ce alergăm cu viteza luminii?

Gust

2011-03-03T17:57:00.000+02:00

Plină de verdele rotund al merelor
gust galbenul ce-ţi atinge delicios aripile
pe partea luminată de soare,
gust roşul ce înflăcărează miezul fiinţei tale,
gust violetul parfumat al zambilelor
ce mă-nvăluie pătrunzător
topită printre culorile curcubeului
înflorit între inimile noastre.

S-a dilatat în alba strălucire
gustul meu trezit de aroma iubirii
amestecată cu fructe şi dulceaţă de miere.
O explozie de gusturi îmbogăţite cu mirosuri alese
mă inundă euforic !

Dor de primăvară

2011-03-01T11:56:00.002+02:00

Cântă cu triluri de păsări
inima mea plină de dor,
bate cu foşnet diafan de muguri
deschizându-se spre mângâierea de soare,
inima mea primăvăratecă.

Zâmbetele înflorite ale ghioceilor

luminează alb şi verde crud

roşul înflăcărat de primăvară din inima mea,
cristalin vibrează aerul
atins de auriul razelor calde.

Se aude fâlfâitul aripilor de fluturi
în tăcerea inimii mele plină de dor!

Atinsă de Brâncuşi

2011-02-22T16:52:00.002+02:00

Aşa cum aţi văzut din afişul pe care-l pusesem pe blog, la antet, cu câteva zile în urmă, am realizat un spectacol omagial Brâncuşi, pe 19 februarie, la 135 ani de la naşterea lui. În aceea perioadă m-am impregnat de esenţele sculpturilor sale, am zburat sus, tot mai sus şi mai adânc pe aripile interiorizate ale Păsării lui Măiastre, am ascultat cântecul ei înalt, am tăcut în rugăciunea inimii la Masa Tăcerii lui, am învăţat noi valenţe ale Sărutului, m-am jucat cu Muzele şi cu D-rele sculptate de Artist...am avut sentimentul bucuriei că translatez în atelierul lui, în simplitatea vieţii lui, în dorul lui de Absolut...am avut senzaţia vie că mă aflu în prezenţa sa enigmatică, tăcută, că-mi ascultă bătăile inimii simţind astfel ce fel de operă o să iasă din elanul inimii mele...am fost emoţionată de măreţia Omului care a fost, de măreţia Sculptorului care este!

Acum, încă vrăjită de magia clipelor trăite în aerul propriu Artistului Brâncuşi , aşa cum l-au văzut ochii sufletului meu, scriu aceste versuri pentru el...

Aripă măiastră

Dizolvată mă simt în zbor,

în zborul Măiastrelor tale,

printre coloane şi strigăte de cocoşi

vestind trezirea.

Aripile mele bucuroase s-au scuturat de iarnă,

s-au deschis fremătătoare spre cerul

sprijinit pe nesfârşitul Coloanei,

au sărutat angelic Poarta,

s-au aşezat în taină la Masa Tăcerii,

pe clepsidra scaunelor.

Plutesc pe urmele adânci

ale paşilor tăi pe nisipul Eternităţii,

atinsă mi-e inima de fericirea zborului,

de esenţa zborului tău!

Mute întrebări

2011-02-17T18:46:00.000+02:00

Cu ce fel de transfigurat ochi
mă priveşti când mă vezi?
Cât de bogată şi încăpătoare
e inima ta, izvor permanent de iubire?
Din ce aluat e plămădită mintea ta sclipitoare
uimită şi fascinată de profunda frumuseţe?
Întrebări ţes vraja îndrăgostirii în mine,
tăcute sunt buzele rostogolite prin săruturi.
Deşi mute sunt întrebările mele
tu mă asculţi în adâncuri de suflet
şi îmi răspunzi atingându-mă cu tandre,
fierbinţi şoapte.

În tăcerea rugăciunii...

2011-02-16T13:59:00.000+02:00

Palme aşezate cuminţi sprijină capul aplecat,
în tăcerea rugăciunii.
Pleoape tremură sfioase,
izvor de lacrimi de dor sunt ochii rotunzi,
în tăcerea rugăciunii.

În genunchi ascult vibraţia psalmilor,
trăiesc blând clipa de taină,
în tăcerea rugăciunii.
Împreunată în zborul din inimă mă închin,
slăvesc prin versuri iubirea,
în tăcerea rugăciunii.

O rugăciune tăcută e respiraţia mea!

Flori îndrăgostite

2011-02-14T17:31:00.001+02:00

Râd cu petale deschise spre albastru de suflet
florile îndrăgostite de mine, de tine,
de noi amândoi!

Parfumează cu dor de adâncuri de suflet
florile, îndrăgostitele,
în ale paradisului nuanţe colorează privirile,
florile îndrăgostite de mine, de tine,

de noi amândoi!

Iradiază iubire cu iz de veşnicie pe aripi de suflet

florile îndrăgostite de mine, de tine,

de noi amândoi,

de Unul împreună!

Minune de femeie!

2011-02-06T22:53:00.000+02:00

Ochii tăi, calzi şi blânzi
în paradis mă înalţă,
plutesc pe aripi de îngeri
privindu-te în suflet,
minune de femeie!

Mâinile mele se întind
cu dor spre tine,
îţi ating catifelarea trupului,
se îmbată cu rotunjimile tale,
minune de femeie!

Savoarea parfumului tău
mi-o prind, preţioasă podoabă,
în păr,
şoptesc de dragoste ameţitoare cuvinte,
răsună coruri de îngeri printre gemetele tale,
minune de femeie!

Râsul dragostei

2011-02-03T18:10:00.001+02:00

Îţi privesc mirarea chipului
printre cascadele râsului
rostogolitor
peste palmele mângâietoare,
printre clopoţeii de râs inocenţi
scuturaţi cristalin spre buzele tale
pline de mine.

Împreună cu noi, îmbrăţişaţi,
râde lumina vibrând în fâşii
strălucitoare,
secundele se tăvălesc de râs
în minute vesele,
ploi de zâmbete picură râsul meu
pe braţele tale
pline de mine.

Râde dragostea
în toate celulele mele
îndrăgostite de tine.
Fericită te iubesc râzând!